Laptele matern este principala sursă de hrană ce asigură copilului necesarul zilnic de substanţe nutritive (proteine, vitamine, lactoză, substanţe minerale, factori antibacterieni, apă, grăsimi) şi anticorpi, din prima zi de naştere până în jurul vârstei de şase luni.
Din păcate, în ultima perioadă, din ce în ce mai multe mame se lovesc de problema hipogalactiei (secreţia unei cantităţi insuficiente de lapte în orice perioadă a alăptării, care impune adăugarea de lapte străin sau alte alimente pentru a asigura dezvoltarea normală a copilului).
Secreţia lactată normală are la 2 săptămâni de la naştere un volum de 500 ml, iar la 2 luni – 800-1.000 ml.
Cauzele hipogalactiei (fie primară – apare imediat după naştere, fie secundară – apare la un interval mai mare sau mai mic după naştere) se datorează mamei sau copilului.
Printre aceste cauze se numără:
- dezvoltarea incompletă a glandei mamare
- anomaliile sânului (mameloane prea mari sau prea mici, mameloane scurte sau plate, ombilicate sau imperforate)
- vârsta
- primiparitatea (prima sarcină)
- infecţiile (limfangite, galactoforite)
- travaliile lungi, epuizante
- secţiunea cezariană
- nutriţia deficitară a mamei
- condiţiile psihosociale nefavorabile
- apariţia unei noi sarcini în lăuzie
- greşelile în alăptare
Totodată, hipogalacţia poate fi produsă şi de cauze psihice precum lipsa de bunăvoinţă a mamelor care nu şi-au dorit copilul, emoţiile puternice sau de cauze endocrine, precum insuficienţa LTH sau insuficienţa tiroidiană.
Pentru a nu avea influenţe asupra calităţii sau a gustului laptelui, implicit asupra bunăstării copilului, cele mai indicate tratamente ale hipogalactiei sunt cele naturale.
Specialiştii în nutriţie au demonstrat că mixturile de plante precum anasonul-stelat, schinduful, feniculul, hameiul, chimenul turcesc sau verbina stimulează producerea într-un mod natural în organism a prolactinei, hormon care declanşează şi menţine lactaţia la femeile care alăptează. Cele mai importante funcţii biologice ale prolactinei sunt activitatea lactogenică (declanşarea secreţiei lactate) şi activitatea galactopoietică (menţinerea producţiei de lapte).
Anasonul stelat (Illicium verum) este dulce şi aromat. Dintre proprietăţile acestui fruct pot fi amintite: un stimulent al secreţiei lactice, al funcţiilor pancreatice, al poftei de mâncare, este antispastic, carminativ, aromatizant, expectorant, antihelmintic.
Hameiul (Humulus lupulus) are acţiune bacteriostatică, antispastică, diuretică, antiseptică şi sedativă.
Citeşte mai multe aici
Foto: shutterstock.com