Ca parinti, vrem sa le asiguram copiilor nostri o nutritie echilibrata. Insa micutii au personalitate (acesta este, v-ati dat seama, un eufemism pentru incapatanare) si refuza alimentele despre care noi stim ca sunt sanatoase.
Momentul mesei se poate transforma intr-o lupta pentru putere. Copiii simt de cand sunt foarte mici anxietatea parintilor – ca nu ar manca destul – si profita de moment pentru a-si incerca puterile. Refuzul (cu exceptia intolerantelor digestive) este prima declaratie de independenta.
Parintii sunt cei care stabilesc ce, cand si unde se mananca
Asta trebuie sa va fie amandurora foarte clar – atat tie, cat si copilului. Pe de alta parte, accepta faptul ca doar cel mic decide cat mananca si ca are si el preferinte, care se pot schimba. Nu-l forta niciodata. Unii copii pot sta nemancati o zi intreaga, doar pentru a demonstra ca sunt mai puternici in aceasta batalie…
Stabileste un program strict de mese – trei mese pe zi, ore fixe
Sistemul nostru digestiv este programat astfel incat sa proceseze hrana intr-un interval mediu de trei ore, cu variatii care tin de felul alimentelor si de cantitatea ingerata, evident. Un copil (ca si un adult) ar trebui sa manance la fiecare trei ore. Trei mese principale si trei gustari este regula care trebuie respectata din primul an de viata, dupa inceperea diversificarii.
Ofera-i variante de meniu cu acelasi aliment
Pediatrii ii sfatuiesc pe parinti sa nu dezarmeze dupa primul refuz. Prezinta-i celui mic o alta varianta a alimentului refuzat – nu vrea banana simpla?; poate o va accepta cu mar copt sau cu branzica de vaci.
Copil mic, portii mici
Unii copii refuza sa manance numai la vederea castronului umplut ochi. Ofera-i portii micute – stomacul nostru este cat causul pumnilor!
Text: Arhiva Edipresse; Foto: HEPTA