Vaccinurile sunt produse biologice, care contin bacterii vii cu virulenta atenuata sau omorate, toxine modificate (adica anatoxine), virusuri vii atenuate sau virusuri inactivate, care odata introduse in organism, stimuleaza imunitatea fata de agentul infectios din care au fost preparate.
Imunitatea reprezinta totalitatea mecanismelor de aparare a organismului impotriva microorganismelor invazive (bacterii, virusuri, paraziti, sau chiar structuri pe care organismul nu le mai recunoaste ca fiind ale lui – asa-zise compomente „non self’).
Imunitatea este de mai multe feluri:
- innascuta, nespecifica formata din structuri si mecanisme cu rol protector (tegumente, mucoasa, enzime din secretii exocrine, pH-ul secretiei gastrice, cel urinar, temperatura corpului) si specifica, fata de anumiti agenti microbieni.
- dobandita, naturala, in momentul contactului cu microorganismele respective si artificiala, prin administrare de vaccinuri.
Vaccinurile virale sunt
- cu virus activ atenuat, costuri reduse, imunitatea este rapida si de lunga durata, uneori pe viata, dar exista unele riscuri de imbolnavire in urma administrarii vaccinului
- cu virus inactivat, costuri mai ridicate, imunitatea se instaleaza lent si este nevoie de rapeluri, reactii adverse rare, imunitatea nu este pe toata viata.
- vaccinuri subunitare, cu fragmente din virus, tip ADN recombinat, foarte scumpe, reactii adverse extrem de rare, necesita rapeluri, imunitatea nu este pe toata viata.
Vaccinurile antibacteriene sunt
- vaccinuri cu bacterii vii dar virulenta atenuata, tip bacilus anthracis, sau BCG
- vaccinuri cu bacterii omorate la temperatura ridicata, sau formol, tip vaccin stafilococic, antipertussis
Anatoxinele sunt preparate biologice cu proprietati imunogene derivate din toxinele microorganismelor, prin urmare nu mai au toxicitate, avand efect benefic prin imunogenitate.
Autovaccinurile sunt o categorie aparte, ele sunt preparate din propriile produse patologice ale bolnavului, recoltate in functie de afectiune din secretii oro-faringiene, bronsice, plagi purulente, urina, sange, materii fecale. Rezulta un vaccin care se depoziteaza in fiole, se injecteaza de regula subcutanat in mai multe reprize, conform unor scheme de vaccinare specifice.
De mentionat o categorie aparte, vaccinurile cu scop terapeutic, nu preventiv, cum este vaccinul stafilococic folosit pentru tratarea infectiilor cu stafilococ, al acneei, foliculitei, parodontopatiilor cronice.
Beneficiile vaccinarii sunt date de asigurarea protectiei fata de agentul impotriva caruia facem vaccinarea (deci nu suntem protejati pentru mai multe boli, doar pentru afectiunea impotriva careia facem vaccinarea), de obicei pe o anumita perioada de timp si nu pe toata viata si de asemenea este asigurata imunitatea de grup, prevenirea epidemiilor, in consecinta scad costurile de ingrijire la nivel comunitar.