3 povesti scurte de Craciun pentru copii

Vrei sa iti cresti copilul cu un puternic spirit al Craciunului? Atunci e musai sa ii spui cateva povesti de Craciun pe intelesul sau, care sa il ajute sa inteleaga ce se sarbatoreste in fiecare an in luna decembrie, cu mult fast si decoratiuni. Iata 3 povesti de Craciun in varianta scurta pe care le poti spune copilului tau, pentru a-i insufla trasaturi atat de apreciate in perioada Craciunului: generozitate, empatie, iubire fata de semeni.

3 povesti scurte de Craciun pentru copii

Legenda Bradului de Craciun – Lucy Wheelock

Doi copii mici stteau langa foc intr-o noapte friguroasa de iarna. Dintr-o data au auzit o bataie usoara in usa si au fugit sa deschida.

Acolo, in frig si intuneric, statea un alt copil fara pantofi, imbracat in haine subtiri si ponosite. Tremurand de frig, copilul le-a cerut celor doi sa intre sa se incalzeasca si el.

„Da, intra!' au strigat amandoi copiii; „iti vom da locul nostru langa foc. Intra!'

L-au indrumat pe micutul strain langa foc si si-au impartit cina cu el, dandu-i si patul lor, urmand ca ei sa doarma pe o banca tare.

Peste noapte, cei doi au fost treziti de o muzica dulce, ce incanta urechile si, privind afara, au vazut o ceata de copiii in haine stralucitoare ce se apropiau de casa lor. Cantau la harpe aurite, iar aerul era incarcat de melodie.

Deodata, copilul strain s-a ridicat inaintea lor, fara sa ii mai fie frig, fara sa mai arate saracacios, scaldat de o lumina argintie.

Atunci, vocea lui blanda a spus''Mi-a fost frig si M-ati primit inauntru. Mi-a fost foame si M-ati hranit. Am fost obosit si Mi-ati dat patul vostru. Eu sunt Iisus, copilul, ce pribegesc prin lume pentru a aduce pacea si bucuria tuturor copiilor buni.
Asa cum voi Mi-ati daruit Mie, fie ca si acest copac sa va dea fructe bogate in fiecare an'.

Spunand acestea, El a rupt o crenguta din bradul ce crestea langa usa, apoi a plantat-o in pamant si a disparut.
Crenguta insa a crescut si s-a facut copac mare, ce in fiecare an dadea fructe mari, aurii, pentru cei doi copii buni.


O poveste de Craciun – adaptare rezumata dupa Charles Dickens

Un batran rautacios si zgarcit pe nume Ebenezer Scrooge statea in casa lui, intr-un Ajun friguros de Craciun.

Angajatul sau, Bob Cratchit, tremura de frig in hol, caci batranul Scrooge refuza sa isi cheltuiasca banii pentru a cumpara lemne de foc.

Nepotul sau, Fred, ii face o vizita unchiului sau si il invita sa vina la petrecerea anuala de Craciun. In aceeasi zi, doi oameni ii bat la usa, rugandu-l sa contribuie pentru un act caritabil.
Atat la solicitare cat si la invitatie, batranul Scrooge a raspuns la fel: cu venin si rautate, tipand la musafirii sai, cand acestia i-au urat „Craciun fericit!'.

In aceeasi seara, dupa ce batranul Scrooge se duse la culcare in apartamentul sau rece, Scrooge se trezeste cu o surpriza de zile mari: este vizitat de fantoma fostului sau partener de afaceri, Jacob Marley.

Marley, cu un aspect palid si trist, ii povesteste lui Scrooge despre soarta sa: ca pedeapsa pentru o viata intreaga de lacomie si egoism, sufletul sau a fost acum condamnat sa mearga pe Pamant, tragand dupa el niste lanturi grele de metal.
Marley ii explica lui Scrooge ca incearca sa il fereasca pe acesta de aceeasi soarta pe care a avut-o el insusi, apoi il informeaza ca va mai fi vizitat de alte 3 spirite in orele urmatoare.
Scrooge il ignora si cade intr-un somn adanc.

Se trezeste chiar cu cateva clipe inainte ca Fantoma Craciunului Trecut sa soseasca.

O intruchipare ciudata, ca un copil, cu un cap ce stralucea puternic statea in fata sa. Spiritul il conduce pe Scrooge intr-o calatorie prin care acesta vede zilele de Craciun din anii anteriori, zilele sale de scoala, zilele lui de ucenicie, apoi casatoria cu nevasta sa si momentul in care sotia il paraseste, deoarece dragostea lui pentru bani nu mai lasa loc sentimentelor pentru o alta fiinta.
Vizibil miscat de cele vazute, Scrooge incepe sa planga vazand trecutul sau, pe care acum ajunsese sa il regrete.

Orele trec pe nesimtite si, de nicaieri apare Fantoma Craciunului Prezent, un urias intr-o roba verde de blana, ce il plimba pe Scrooge prin Londra pentru a-i arata Craciunul asa cum are el loc an de an.

Scrooge priveste pe geamul familiei Cratchit, cea a angajatului sau, care pregatea o cina micuta in casa lor modesta.
Il vede si pe fiul olog al lui Bob, micutul Tim, un baietel al carui curaj si modestie il impresioneaza pe batranul ursuz.

Spiritul il plimba apoi pe Scrooge la casa nepotului sau, unde sa poata vedea cum se desfasoara petrecerea de Craciun.
Aici Scrooge priveste la o petrecere plina de bucurie si voie buna, motiv pentru care roaga fantoma sa stea pana la finalul festivitatilor.

Pe masura ce noaptea trece insa, Fantoma Craciunului Prezent imbatraneste si ii arata lui Scrooge 2 copii infometati pe care ii ascundea in pelerina sa: Ignoranta si Nevoie. Fantoma dispare apoi, lasand locul unei siluete intunecate, cu gluga, careia nu i se vedea fata.

Fantoma Craciunului Viitor il conduce pe Scrooge la inmormantarea misterioasa a unui om ce murise recent.
Scrooge ia seama la oamenii de afaceri ce discutau despre avutia raposatului, observa niste profitori care ii vindeau obiectele personale pentru bani si privirea plina de relaxare a unui cuplu ce avea datorii catre reposatul necrutator cu ei.

Scrooge, nerabdator sa inteleaga lectia de la cel de-al treilea spirit, intreaba cum l-a chemat pe barbatul decedat.
Dupa nenumarate rugaminti, Scrooge se trezeste plimbat intr-un cimitir de spiritul care ii arata piatra funerara si are un real soc sa isi citeasca propriul nume.
El implora atunci Fantoma Craciunului Viitor sa ii schimbe soarta, promitand ca se va schimba si din omul zgarcit si egoist va deveni un om ce onoreaza Craciunul din toata inima sa.

Deodata, Scrooge se trezeste in patul sau comod, invelit bine. Coplesit insa de sentimentul de bucurie ca a reusit sa ajunga inapoi in ziua de Craciun, batranul se imbraca rapid si iese pe strazi, dorind sa raspandeasca spiritul Craciunului.

Ii duce familiei Cratchit un imens curcan pregatit pentru masa de Craciun si participa la petrecerea organizata de nepotul sau, spre surprinderea acestuia si a altor musafiri.
Pe masura ce anii trec, batranul Scrooge se tine de cuvant si onoreaza Craciunul asa cum se cuvine: se comporta cu Micutul Tim ca si cum ar fi propriul lui copil, copleseste oamenii sarmani cu cadouri si isi trateaza semenii cu bunatate, generozitate si caldura.


Cei trei magi

Trei regi calatoreau de zile intregi din deparatare, veniti de la Est: Melchior, Gaspar si Baltasar. Acestia mergeau pe drum noaptea, iar ziua se odihneau, caci ii calauzea o lumina puternica, provenita de la o stea neobisnuita.

Lumina era atat de puternica, clara si mare, incat celelalte stele de pe cer erau maruntele si abia sesizabile. Asa au stiut cei trei regi ca venirea Printului anuntat era aproape.

Cei trei regi aduceau cu sine 3 cufere masive incarcate cu aur si erau imbracati cu robe rosii aprins. Astfel calatoreau cei trei regi catre Vest, prin intunericul noptii, peste vai si dealuri.

Intalnind in calea lor numerosi oameni, uneori stateau de vorba cu ei.

„Legat de copilul nascut, oameni buni, va rog, spuneti-mi vesti bune', inceput Baltasar. „Noi, din Est i-am vazut steaua si am calatorit repede pentru a-l gasi si a ne inchina Regelui Evreilor.'

Iar oamenii raspundeau: „Intrebi degeaba, noi nu stim de alt rege decat de Irod cel Mare!' Oamenii ii credeau pe cei trei nebuni, caci continuau sa isi mane caii inspre Vest.

Cand au ajuns in Ierusalim, Irod cel Mare, care intre timp auzise zvonurile despre ei, a cerut sa ii fie adusi si i-a luat la intrebari. Afland despre ce este vorba, Irod a cerut ca ei sa ii aduca vesti despre acest nou rege.

Astfel si-au continuat calatoria, ghidati de un singur indiciu: steaua luminoasa de pe cer, ce s-a oprit exact deasupra Betleemului, Orasul lui David, locul in care Cristos se nascuse.

Cei trei regi au trecut de poarta cetatii, au mers pe strazile cufundate in liniste, ajungand intr-o curte intunecata, cu geamuri ferecate si usi incuiate. Din grajd insa, ardea o lumina puternica.

Acolo l-au zarit, ghemuit intre paie, in aerul incalzit de animale, Copilul ce avea sa fie intr-o zi nu doar Regele umanitatii, cat Regele Divinitatii.

Mama lui, Maria din Nazaret, veghea langa el, in fiinta ei impletindu-se deopotriv bucuria vietii si groaza mortii.

Cei trei regi au asezat ofrandele aduse la picioarele Sale: Aurul era tributul platit Regelui; tamaia, cu aroma sa puternica, era pentru preoti intermedierea legaturii cu Dumnezeu, iar mirul, o substanta puternic aromata si scumpa, demna de un rege, folosita adesea la ungerea corpului pentru inmormantare.

Mama Sa primi darurile, insa inima sa ramase tulburata si linistita totodata, caci isi aminti ca Ingerul o anuntase ca avea sa urmeze o domnie fara sfarsit pe tronul Regelui David.

Astfel, cei trei regi plecara din Betleem in sunet de copite, insa nu s-au intors pe acelasi drum pe care au venit, pe la Irod cel Mare. Ei auzisera de rautatea sa si se temeau de ura lui, asa ca s-au intors acasa pe alt drum.

Imagini: 123rf

Mai multe articole