Nu sunt puține mamele care sunt disperate din cauza copiilor care refuză să mănânce mâncare sănătoasă pentru că li se pune pata pe câte un aliment și o țin una și bună cu acel aliment.
Când băiețelul avea 1 an și jumătate nu a mai vrut să mănânce nimic din ce îi puneam în farfurie. Când venea ora mesei îmi arăta încontinuu dulăpiorul în care țineam ronțăielile și pâinea. Refuza categoric fructele și legumele. Ajunsesem să-i pitesc niște legume miniscule în omletă și făceam tot posibilul să-i mai dau câte un smoothie. Nu puteam să-l conving să mănânce decât carne, brânză și pâine, povestește o mamă care ajunsese să fie disperată.
M-am plâns despre problemele astea unei prietene care are o fetiță de șase ani și mi-a spus: ‘Știu la ce te referi. Aseară mi-a spus că vrea tăiței la cină, așa că i-am făcut tăiței. Nici măcar nu s-a atins de ei. Apoi a vrut păstăi și i-am făcut păstăi. Nu s-a atins nici de alea. Apoi a vrut covrigi cu brânză și i-am făcut. Nici de aia nu s-a atins. Tu îți dai seama!?’.
Atunci parcă mi-au trecut prin fața ochilor următorii ani. Femeia aia îmi povestise cum făcuse trei feluri de mâncare în zadar. Era prea mult chiar și pentru mine și mă consider o persoană calmă. Deja simțeam că îmi pierd mințile. Nu voiam sub nicio formă să continui așa până când copilul meu va avea șase sau poate chiar zece ani sau, Doamne ferește, chiar până la adolescență.
Am cumpărat o carte ‘Alimentație cu grijă și bun simț’ care mi-a schimbat viața. Nutriționistul care a scris-o stabilea și împărțea responsabilitățile pentru o masă. Astfel, părintele decide când, ce și unde se ia masa, iar copilul decide dacă și cât vrea să mănânce. Pe masă trebuie să fie întotdeauna ceva ce știi că îi va plăcea copilului. Fiecare aliment nou trebuie să aibă lângă el un altul familiar. Nu trebuie pusă presiune pe copil ‘să guste măcar’, nu trebuie insistat și nici rugat să mai ia ‘măcar o îmbucătură’. Desertul nu trebuie să aibă legătură cu cât mănâncă copilul. Nu trebuie mai mult desert, doar pentru că a mâncat puțin și asta ar fi completarea. Copilul trebuie să stea la masă cu părinții, să vadă ce și cum mănâncă părinții, cum se părinții se bucură de mâncarea, iar părinții trebuie să fie atenți să pună pe masă mâncare sănătoasă și variată.
Toate aceste sfaturi mie mi-au fost de mare folos. Parcă au fost o magie pentru mine și copilul meu. Am început prin a-i oferi mai multe variante de mâncare din start. I le-am pus pe masă și fără a insista să mănânce ceva anume, l-am lăsat pe el să deciă. Dar în afară de ceea ce puneam pe masă era clar că nu există altă opțiune. De acolo trebuia să-și aleagă.
Acum copilul meu are cinci ani și este adevărat că în continuare apreciază mai mult carnea și pâinea, dar mănâncă cu mare poftă și fructele și legumele. Și asta pentru că nu am mai pus presiune asupra lui să le mănânce. A încercat el singur să mănânce din legumele puse în farfurie, fără ca eu să-i cer acest lucru. A ajuns să aprecieze lucruri la care nici nu m-aș fi gândit. Acum îi plac dovleceii și supa de busuioc, mazăre verde și broccoli făcut la abur.
Culmea, nu-i place lasagna și nici alte mâncăruri care sunt pe placul tuturor. Și da, câteodată îi mai fac pe plac și îi ofer pizza sau pui crocant, chiar dacă nu sunt cele mai sănătoase preparate, dar nu vreau nici să i le interzic.
Așadar, cele cinci cuvinte magice care mi-au schimbat copilul dintr-un mofturos într-unul care mănâncă variat, de toate, sunt: ‘Nu ești obligat să mănânci‘. Așadar, de fiecare dată când a zis că nu vrea să mănânce sau că nu-i place ceea ce i-am dat, i-am zis: ‘Ok, nu ești obligat să mănânci’ și eu am continuat să mănânc din farfuria mea.
Faptul că nu l-am mai presat să mănânce a fost cel mai important lucru pe care l-am putut face. Nici nu am mai stat să analizez fiecare îmbucătură pe care o lua să văd exact câte legume mănâncă, câtă carne, câtă pâine, etc. Nu, am avut grijă să-i pun pe masă mâncare sănătoasă, variată și el și-a ales singur.
Așadar am ajuns să gătesc ceea ce cred de cuviință și dacă el nu vrea să mănânce acel lucru e decizia lui. Mai are pe masă vreo două alternative. Pe lângă tocăniță, pe masă mai e o salată de cartofi cu usturoi și câteva bucățele de mere cu brânză. Ceva sigur va alege din toate astea. Dacă la masa asta nu va mânca suficient, îi va fi foame mai tare la următoarea.
Nu susțin acum că e totul perfect. Fac de multe ori mâncare sănătoasă pe care încă o mai refuză. Dar acest sistem m-a ajutat nespus de mult. Eram disperată și mă învârteam într-un cerc vicios. Insistam pe lucrurile pe care nu le mânca și nu făceam altceva decât să-l determin prin insistența mea să refuze în continuare acele lucruri.
Așadar, cuvintele ‘nu ești obligat să mănânci‘ spuse pe un ton calm, fără patos, sunt cuvintele care mi-au schimbat viața. Acum am al doilea copil și e mic. Atunci când nu vrea să mănânce nici măcar o înghițitură din mâncare am tendința să încerc să mai caut ceva prin frigider, să ia măcar o bucățică. Dar mă abțin. Chiar nu e obligat să mănânce.
Sursa: scarymommy.com
Text: Alina Serea