Ne referim aici la acele deprinderi importante pentru o alimentatie echilibrata a copilului mic si pentru a-i defini o buna relatie cu mancarea.
Dupa varsta de un an, copilul va avea o relatie mult mai personala cu mancarea – el nu mai este un spectator pasiv la masa, nu mai primeste tot ce i se da, ci este atent la meniul lui si are un comportament „interactiv”.
Cum copiilor le place sa semneze un soi de declaratie de independenta dupa varsta de un an, masa poate fi un prilej bun sa experimenteze sentimentul ca e in control.
Tineti cont ca aceasta perioada este si una a frustrarilor – copilul nu mai este chiar bebelus, e capabil sa faca multe lucruri de unul singur, la masa isi poate tine canuta, poate lua singur mancarea (mai degraba cu manuta si, ocazional, cu furculita), dar inca nu are abilitatile unui matur, ceea ce-l frustreaza.
Permite-i sa-si exprime frustrarile, dar impune anumite limite – aruncatul mancarii pe pereti nu este un obicei pe care sa doresti sa-l incurajezi. Pe scurt, la masa lucrurile vor sta asa: tu ii vei decide meniul, insa el va decide ce si cat va manca.
Fara lupte!
Mesele sunt (oricat de ciudat ar parea) subiect de conflict in familie. Pe de o parte intre adulti, care nu se pun de acord in privinta meniului copilului sau in privinta programului de masa, iar pe de alta parte – intre copil si adulti. Chiar parinti bine intentionati ajung sa negocieze cu juniorii si, eventual, sa-i si mituiasca.
Daca nu vreti sa deveniti acei parinti care alearga cu borcanasul de mancare prin casa, dupa copil, tineti cont ca voi faceti regulile in ceea ce priveste mancarea, dar aveti grija sa stabiliti reguli bune, care prespun:
- stabilirea unui program relativ fix de masa si gustari;
- sa nu fortati copiii sa goleasca farfuria – asta determina stabilirea unui tipar gresit de alimentatie si-i va obisnui sa faca si alte lucruri in defavoarea lor, ca „trebuie”;
- nu folositi mancarea pe post de santaj/pedeapsa, si nici ca rasplata sau ca mod de a va arata dragostea.
Ce faci daca… sare peste masa?
Tocmai pentru ca bataliile de la masa sunt cele mai ispititoare (copilul intuieste anxietatea parintilor atunci cand este vorba despre cantitatea de mancare), este posibil ca cel mic sa apeleze la metode extreme – sa faca greva atunci cand vine ora de masa. Asta se poate intampla si cu bebelusii, si cu copiii de 2-3 ani.
In cazul celor mici, poate fi vorba, pur si simplu, despre schimbarea programului de masa din motive obiective – ati fost plecati sau ati fost retinuti mai multa vreme decat planuiati, si astfel s-a sarit peste ora lui de masa. Cand ajungeti acasa, este fie prea obosit, fie prea derutat sa mai poata accepta hrana.
In cazul copiilor mai mari, astfel de refuzuri sunt o demonstratie de forta sau o intentie de a va pedepsi pentru ceva ce i s-a parut lui nedrept sau l-a deranjat.
De exemplu, daca i-ati atras atentia asupra unor lucruri care nu-i convin, va incerca sa ia atitudine tocmai la masa – teren pe care se simte mai puternic; el nu are nimic de pierdut daca nu mananca, dar voi va veti ingrijora ca „moare copilul de foame”.
Page: 1 2