Cât timp petreci cu copilul tău?

Ți l-ai dorit mult, dar nu poți renunța la serviciu sau la cariera cu greu construită. Când e mai potrivit să revii la viața profesională, astfel încât micuțul tău să nu aibă de suferit?În ultimii ani, multe mame revin în viața profesională la vârste mici ale copiilor – doar câteva luni. Nu e vorba că nu își iubesc copilul sau nu doresc să fie alături de el, dar nevoia financiară și siguranța postului le presează pe cele mai multe femei să "dubleze" rolul de proaspătă mamă cu cel profesional.Separările repetate ale bebelușului de mamă pot atrage unele probleme de atașament ale copilului, care, în mod inconstient, va resimți o stare de nesiguranță afectivă care poate avea urmări în dezvoltarea lui ulterioară.La extrema cealaltă se situează femeile care, absorbite de rolul de mamă, își pierd interesul pentru orice altceva în afara micuțului, supraevaluând, uneori, nevoile lui afective și hiperprotejându-l. Prezența lor continuă alături de copil îl poate împiedica pe acesta ca, la vârsta potrivită, să devină independent, social și emoțional.Există oare o vârstă ideală a copilului la care mama își poate permite reluarea activității profesionale sau este mai bine să nu asculți de rețete universale, ci să îți urmezi instinctul de mamă și de femeie? "Bun găsit, lume!"Iată că a venit pe lume cel mai nou membru al familiei tale. Fericire, emoție, îngrijorări și temeri legate de viitor sau de propria capacitate și disponibilitate – te copleșesc toate și viața ta se schimbă fundamental. Simbioza plăcută în care au trecut ultimele luni de graviditate pare să se fi încheiat și parcă îți pare rău.Acum privești o fețișoară când serioasă, când zâmbitoare ori schimonosită de plâns, care e total dependentă de tine. Pe cât de fragil este, copilul tău are o mare putere asupra ta – este responsabilitatea ta, care, pentru un timp, îți va dicta viața. Să-l lași pe mâna altora – fie ele bunici iubitoare sau bone pricepute – pare cel mai greu lucru din lume!Dar trebuie să știi că tăierea "cordonului ombilical" nu e – deocamdată – definitivă. Cei mai mulți specialiști sunt de părere că în primul an de viață al copilului există un cordon ombilical psihologic, care face legătura cu mama și de care depinde, în mare parte, dezvoltarea intelectuală și mai ales afectivă a copilului. Mai ales în primele 9-12 luni de viață, copilul cunoaște și explorează lumea prin ochii mamei. Majoritatea reacțiilor învățate ale copilului sunt o oglindire, mai mult sau mai puțin fidelă, a comportamentului mamei.Tot în aceste prime luni de viață, din punct de vedere al dezvoltării sale psihosociale, copilul trece printr-o fază de oscilare continuă între dependența față de mamă și încercarea de a deveni autonom. Te caută cu privirea orice ar face, îți caută prezența și îți cere să împărtășești cu el orice lucru. Pe de altă parte însă, are tendințe de independență, nu mai vrea să il ții de mână când este mai sigur pe piciorușe și ar vrea să plece singur către mari "descoperiri", în jurul camerei sau în parc.În această perioadă, prezența mamei este foarte importantă pentru sentimentul de siguranță fizică și afectivă a copilului. Dar mai importantă decât prezența fizică este capacitatea mamei de a răspunde adecvat nevoilor copilului. Mami se întoarce la serviciu!În legislația românească actuală, concediul de îngrijire a copilului se poate prelungi până la vârsta de doi ani a acestuia. Dar realitatea arată că puține mame își pot permite acest lux, fiind presate de nevoile financiare, accentuate de venirea copilului pe lume. În multe țări europene, perioada în care mama poate sta alături de copil, având asigurată continuitatea profesională la același loc de muncă, este mult mai mică – desigur, și posibilitățile de îngrijire asistată a copilului mic sunt altele.Multi specialiști consideră că, pentru buna dezvoltare fizică și psihică a copilului este ideal ca mama să petreacă alături de copil cel puțin primele nouă luni, aceasta fiind o perioadă de acomodare a copilului cu lumea înconjurătoare. Evoluția micuțului în primii doi-trei ani de viață e de-a dreptul spectaculoasă și merită să fii prezentă la fiecare pas înainte al lui. Mai mult, trebuie să fii prezentă tot timpul! Dar această evoluție poate fi foarte solicitantă pentru mamă, pe o perioadă atât de lungă, mai ales în cazul femeilor care au o viață profesională foarte activă, o cariera "în construcție" sau deja consolidată.Este foarte important să acorzi cât mai mult timp copilului tău, mai ales în primii trei ani de viață ai săi, dar la fel de importantă e și disponibilitatea ta de a oferi acest timp. Dacă te simți foarte solicitată sau chiar plictisită de rolul continuu de mamă, ar fi bine să iei în considerare reîntoarcerea la serviciu. Dincolo de prezența ta fizică, copilul are nevoie de răbdarea ta și de interesul tău, direct și continuu. Echilibrul tău emoțional îl asigură pe cel al copilului tău.Se poate întâmpla să te simți atât de legată de copilul tău, încât să nu îți mai dorești deloc revenirea la serviciu. Viața ta se concentrează pe copil, iar rolul de mamă înlătură multe dintre celelalte roluri pe care le aveai înainte de graviditate și naștere. Este un fenomen prin care pot trece chiar și femei foarte atașate inițial de viața lor profesională.Dar există și aici o capcană: este posibil ca, fără să îți dai seama, să creezi o legătură de dependență prelungită, care poate fi periculoasă. Pentru copil, această dependență emoțională excesivă și exclusivă față de mamă poate fi un obstacol serios în calea câștigării autonomiei si independenței sociale și emoționale. Un astfel de copil se va simți nesigur în absența mamei, va avea probleme de acomodare la situații noi și va rămâne la o structură emoțională infantilă.Nici pentru mama dependentă nu este mai puțin periculoasă: la un moment dat, ea va resimți frustrările legate de absența celorlalte roluri ale sale și va reacționa negativ la încercarea copilului de a se desprinde. Multe dintre aceste mame se simt inutile atunci când copilul ajunge la vârsta adolescenței – sau chiar mai devreme!Echilibrul tău emoțional asigură echilibrul emoțional al copilului tău."Am crescut mare!"Vine și timpul grădiniței și al școlii și, odată cu acestea, copilul tău începe să se raporteze și la alte persoane de referință: educatoarea, învățătoarea, profesorii, colegii de școală și prietenii. S-ar putea să resimți această schimbare ca pe o mică trădare, dar trebuie să te bucuri: copilul tău crește și se dezvoltă normal.Atenție, însă: faptul că își petrece o considerabilă parte din timp la grădiniță ori la școală, cu bunicii sau cu prietenii, nu înseamnă că nu mai are nevoie de prezența ta. Nevoia lui afectivă este aceeași și, chiar dacă nu îi mai ești alături toate cele 24 de ore, prezența ta – emoțional vorbind – trebuie să rămână constantă.Ar fi ideal să petreci alături de copilul tău cel puțin o jumătate de oră pe zi - interval care să nu includă însă faptul că îi faci baie ori că îi dai să mănânce, ci activități potrivite vârstei lui, pe care să le desfășoare alături de tine. Numai întrebându-l cum a fost la grădi ori la școală sau ce vrea să mănânce nu înseamnă că tu într-adevăr comunici cu copilul tău. Joacă-te cu el în fiecare zi, stați de vorbă, lasă-l să îți spună ce bucurii sau ce preocupări are, astfel încât să îi oferi în continuare siguranța afectivă pe care numai mama o poate da.Nu uita nici de vacanțele petrecute împreună sau de weekenduri. Mulți copii așteaptă cu nerăbdare aceste perioade tocmai pentru a se putea bucura integral de atenția părinților. Desigur, odată cu pubertatea și adolescența, te vei simți mai lăsată în umbră ca mama, iar timpul fizic petrecut alături de copilul tău se va micșora simțitor. Dar, dacă relația dintre voi se bazează pe comunicare și sprijin afectiv, fii sigură că nu îți vei "pierde" copilul (care nu mai este chiar copil!), deși acum preferă altă companie. Tu liniștită, el – fericitPentru că timpul petrecut alături de copilul tău să fie plăcut și încărcat de rezonanțe pozitive pentru amândoi, fără să regreți vreun moment că nu ești în altă parte, ține cont de sfaturile noastre.Dacă simți că te apasă rutina îngrjirii zilnice de care are nevoie bebelușul tău, aranjează lucrurile astfel încât, pentru două-trei ore, să rămână cu tata sau cu unul dintre bunici. Între timp, dă o raită prin magazine, intră la cinema, mergi la coafor sau fă orice alt lucru care iți va reaminti că ești femeie, nu doar mamă.Atunci când te reîntorci la serviciu, asigură-te că cel mic este pe mâini bune și, cât ești la muncă, încearcă să nu te lași pradă grijii față de el.Fă treptat trecerea către reluarea sarcinilor profesionale, începând cu un program flexibil, cu normă redusă. Te vei acomoda mai ușor la ritmul profesional, iar copilul tău - la despărțirile zilnice.Pentru a găsi un echilibru între dependența și independența în timpul petrecut alături de copil, încearcă să îi lași celui mic posibilitatea să exploreze lumea înconjurătoare și fără tine. Îndepărtează-te discret, dar astfel încât să îl ai sub supraveghere.În timpul petrecut cu copilul tău, fii activă. Implică-te în jocurile și activitățile lui, arătând un real interes pentru ceea ce face. Și, mai ales, ia-ți în serios rolurile pe care "micul regizor" ți le acordă în timpul jocului în doi!În primul său an de viață, copilul este legat de mama sa printr-un "cordon ombilical" psihologic. De acest cordon depinde, în foarte mare măsură, dezvoltarea intelectuală și, mai ales, afectivă a micuțului.Citește mai multe aici