Bebe a venit pe lume: iată-l în braţele mamei, privind curios în jurul său. Acea primă privire, profundă şi un pic confuză, cucereşte inimile părinţilor şi le umple de dragoste. Dar oare ce vede nou-născutul în primele zile, săptămâni şi luni de la naştere?
Încă de la naştere îi observă pe mami şi tati
Până la un moment dat, se credea ca nou-născutul nu poate distinge nimic din tot ceea ce-l înconjoară.
Astăzi ştim că nu este aşa: vederea, deşi este simţul cel mai puţin dezvoltat la momentul naşterii, permite bebeluşului să indentifice feţele părinţilor şi să îi observe atunci când aceştia îl ţin în braţe.
Acuitatea vizuală a unui nou-născut este redusă, însă el poate vedea clar până la o distanţă maximă de 25-30 cm, exact cât are nevoie pentru a privi chipul mamei atunci când îl alăptează sau faţa tatălui când îl ţine în braţe.
Nu distinge încă detaliile şi nuanţele
În primele săptămâni de viaţă, din cauza vederii limitate, bebeluşul distinge forme şi contururi ale obiectelor, însă deocamdată nu poate vedea şi detaliile. În această perioadă, este atras în mod special de imagini cu forme bine definite, contururi foarte bine marcate şi culori contrastante (de exemplu, alb şi negru). Ştim, de asemenea, că nu poate distinge bine nuanţele de culoare, dar reuşeşte să identifice culorile strălucitoare. Dezvoltarea sistemului vizual al bebeluşului continua în primele luni de la naştere şi se finalizează în jurul primei aniversări.
O preferinţă pentru feţe
Nou-născutul adoră feţele: iată şi de ce privirea lui se poate concentra cu uşurinţă pe chipul mamei. Studii recente au confirmat această preferinţă: deja la câteva ore după naştere, între un desen complex şi unul în care apare un chip/o faţă bine definit(ă), privirea celui mic este atrasă de ultimul. În plus, dacă îi sunt prezentate două desene reprezentând forma ovală a feţei, însă unul dintre ele fiind întors cu susul în jos, bebeluşul se opreşte cu uşurinţă şi mai mult timp asupra modelului care reproduce fidel structura feţei.
Foto: shutterstock.com