Copii si parinti vitregi

Care situatie ti se pare mai ingrata – aceea de a fi un copil vitreg sau aceea de a fi un parinte vitreg? Hai sa vedem cum raspunde fiecare la aceasta intrebare.

Copilul vitreg ti-ar putea da urmatorul raspuns: „Niciodata un parinte vitreg nu poate inlocui un parinte adevarat, oricat de catastrofal ar fi acela.

Un parinte vitreg are oricand libertatea sau posibilitatea de a-si face bagajele sa plece, un parinte vitreg nu resimte nici o obligatie de sange.

De multe ori, se lingusesc pe langa tine numai pentru a ajunge in gratiile persoanei care este interesanta pentru ei, adica parintele meu natural.

In acelasi timp, parintele vitreg ideal ar putea sa ia si el cuvantul: „Stiu ca nu pot inlocui un parinte adevarat, oricat de bine intentionat si de afectuos as fi – in cel mai bun caz, pot fi bun in altfel. Am oricand libertatea sau posibilitatea de a iesi din aceasta familie.

Interpretarea raspunsurilor
Schimbul de replici de mai sus, ai putea spune, pare a fi unul mai degraba idealizat si nu intru totul realist. Este foarte adevarat, nu o sa vezi o discutie atat de elaborata intr-o familie in care tocmai si-a facut intrarea un parinte vitreg.

Cu toate acestea, replicile contin, in esenta, toata problematica vehiculata intre copii si parintii lor vitregi. O problematica de multe ori incarcata de tensiune si de apasare, de regrete, de dorinte insuficient exprimate – o situatie cu adevarat frustranta.

Altfel de parinti
A fi un parinte vitreg este mai degraba echivalentul unei situatii in care mereu esti pus sub semnul intrebarii de niste persoane cu care nu ai avut pana acum nimic de impartit, dar care au devenit intre timp familia ta.

Ceea ce ma bucura cel mai tare, sunt acele momente in care se leaga punti intre mine si copiii persoanei cu care traiesc – chiar daca aceste punti par la inceput artificiale, fortate si usor caraghioase si chiar daca sunt constient ca de multe ori efortul meu pare mai degraba a fi unul van.

Copilul vitreg este, de cele mai multe ori, un bun de negociere intre cei doi adulti.

Idei preconcepute, din popor adunate:
1. Compararea. Aparitia unui parinte vitreg in familie, in special dupa o perioada armonioasa petrecuta langa parintele disparut (fie prin disparitie fizica, fie prin despartire) poate aduce cu sine un intreg cortegiu de comparatii si stabilirea, din partea copiilor, a unui standard de parentalitate extrem de greu de atins si de multe ori injust.

Referirea la un standard anterior nu este obligatoriu sa se faca comparativ cu o persoana care a parasit familia, ci chiar cu o perioada „de aur in care copiii erau in deplina armonie cu parintele natural: „Inainte sa vii tu aici, mama ne ducea tot a treia zi la cinema sau „Mai demult, aveam voie sa stam cat vroiam la televizor. Frecvent, aceste perioade de „inainte sunt puternic idealizate si servesc ca argumente usturatoare in negocierile din familie.

2. Sangele apa nu se face. Familiile au, de multe ori, o incredere oarba in rudenia de sange. Nu conteaza cat de dificil ti-e caracterul, cat de multe greseli ai comis fata de cei apropiati, faptul ca exista o legatura de sange face lucrurile mai suportabile si adauga un plus de circumstante atenuante. Unei rude vitrege i se va solicita o cantitate dubla de efort in toate pentru a convinge ca este demna de respectul tuturor membrilor sau pentru a accede la statutul de membru cu puteri depline al familiei.

3. Falsitatea. Un parinte vitreg este deseori perceput ca nefiind sincer si dorind sa para altcineva decat este in realitate, incercand sa intre in gratiile copilului.

4. Ochi pentru ochi. Ruda vitrega este perceputa uneori de copilul (copiii) familiei ca un concurent puternic – un concurent la resursele emotionale sau la resursele materiale ale familiei (chiar daca de cele mai multe ori ruda vitrega contribuie substantial cu propriile resurse la bunastarea familiei).

Acest sentiment de competitie poate genera o gherila surda in familie, un care-pe-care centrat pe obtinerea atentiei si laudelor parintelui natural.

Page: 1 2

Mai multe articole