Pentru că un copil născut prematur nu este dezvoltat și are anumite vulnerabilități, are nevoie de o atenție specială din partea părinților și pe parcursul primelor luni de viață. Odată depășite riscurile de sănătate, pot apărea însă anumite probleme de comportament.
De multe ori, în mintea prinților unui copil născut prematur, în special în mintea mamei, apar sentimente de vinovăție – e ceva ce am făcut sau nu am facut eu, de s-a născut copilul meu mai devreme?
În unele situații, dacă nașterea s-a declanșat ca urmare a relațiilor intime dintre soți, sexul stimulând producerea de oxitocină, hormon responsabil de declanșarea contracțiilor, resentimentele pot fi foarte puternice și se pot manifesta ani la rîndul, până la ruperea relației.
Chiar dacă depășesc (în cazurile fericite) faza de acuzații reciproce, prinții trebuie să facă față îngrijorării și presiune permanente.
Mai mult decât părinții unui copil născut la termen, părinții unui prematur sunt nesiguri și mereu în alertă și au nevoie de mult sprijin și consiliere.
Cu ce situații se confruntă părintele unui prematur
În viața lor pot apărea tot felul de situații pentru care nu erau pregătiți, de la faptul că nu găsesc hăinute potrivite pentru nou-născutul atât de mic, până la grijile mai mari, legate de sănătate. Prematurul trebuie protejat față de riscul de infecții, igiena trebuie să fie riguroasă (iată ce măsuri speciale de îngrijire sunt necesare în cazul unui prematur). Vizitele sunt restricționate la minim și ca atare poate apărea izolarea cuplului. Apoi, pe tot parcursul primilor 2 ani, părinții se străduiesc să recupereze întârzierea (aparentă) în dezvoltare – aici afli mai multe despre reperele esențiale de dezvoltare în primii 3 ani de viață).
Cea mai mare problemă apare, în cazul celor născuți prematur, după vârsta de 2 ani. Acești copii pot dezvolta comportamente inadecvate din pricina permisivității excesive a părinților lor, care i-au tratat ca pe niște copii cu probleme prea mult timp.
‘Prin această atitudine, adulții îi răsfăță peste măsură, uită să pună limite și să stabilească reguli de disciplină și se oferă să facă lucruri în locul copiilor, permițând rămânerea lor în urmă la nivel congnitiv’ – spune psihologul Cristiana Haica.
Dacă ai un copil născut prematur, o dată ce depășești faza grijilor (care au un fundament) legate de sănătate, încercă să lupți cu tentația de a-l superproteja. Pe termen lung, îi vei face foarte mult rău.