6 greșeli de disciplină

Îl ai cum îl crești? – nimic mai adevărat. În materie de comportament, copiii sunt oglinda reacțiilor noastre, potrivite sau nu. Dacă ceva te nemulțumește la copilul tău, încearcă să vezi dacă nu cumva comiți una dintre aceste greșeli.

Îți pierzi cumpătul

Inevitabil, atunci când te enervezi, tinzi să ridici tonul. Asta nu funcționează cu copiii mici. Îi face doar să se comporte cumva în oglindă și să scoate și ei la bătaie armele: țipetele și plânsul, toate la decibeli pe care nu-i poți suporta. Folosește un ton calm și evită o criză de tantrum, pe care cu greu o poți dezamorsa. Copiii răspund mult mai bine la o cerere făcută pe un ton calm.

Te contrazici cu tatăl (în fața copilului)

Aceasta este una dintre cele mai mari greșeli pe care le comitem. Când mama spune nu, iar tata spune da (sau invers) copilul nu mai știe de cine să asculte și va sfârși prin a ignora autoritatea amândurora. Puneți-vă de acord, măcar în chestiunile mari, și faceți front comun în fața celui mic. Altfel, va învăța repede că principiul ”dezbină și stăpînește” chiar funcționează.

Îl tratezi ca pe un adult

Din dorința greșit înțeleasă de a fi prietenii copilului, îl  tratăm ca pe un mic adult, vorbindu-i  de la egal la egal. Democrația rareori funcționează  bine într-o relație părinte-copil. Cel mic trebuie să știe că cineva din familie (voi adică) impune regulile. Pe măsură ce va crește, va încerca să conteste aceste reguli și va trebui să aveți și argumente solide pentru ca el să le respecte în continuare.

Îl mituiești (prea) des

Sigur că tentația de a oferi ceva în disperarea de a scăpa de un comportament rău este mare. Dar nu este o variantă câștigătoare pe termen lung. Nu-i spune la plecarea din parc, care se lasă în fiecare zi cu plâns,  dacă nu mai plângi, îți voi lua o prăjitură. Poți să îl lauzi ulterior pentru că a plecat din parc fără crize. Dar nici din asta nu face o regulă.  Să te comporți frumos sau să respecți anumite reguli nu trebuie să devină o chestiune de opțiune sau ceva condiționat de recompense externe. Și dacă la 2 ani poți oferi o tură în plus la mașinute sau o prăjitură, pe acest principiu, al recompensei-mită, vei ajunge ca în clasa a 5-a să oferi copilului un Iphone  pentru că a luat o notă bună în teza de la mate. Nu e un drum pe care vrei să mergi…

Nu ești consecventă

Ai o părere, dar nu prea ești de acord cu ea tot timpul – cam așa ar traduce un copil faptul că la un moment dat impui o regulă, pentru ca mâine ea să nu mai fie valabilă. În materie de disciplină, dacă fapta A a primit sancțiunea B, atunci aceasta va fi urmarea faptei A în fiecare zi. Nu e în regulă ca într-o zi să sancționezi un comportament, pentru ca a doua zi, când ești într-o pasă mai bună, să-l treci complet cu vederea.

Ai pretenții prea mari

Uneori, uităm ce vârstă are copilul nostru. Ni se pare firesc să facă un anumit lucru, într-un anumit mod și suntem gata să-l sancționăm dacă nu se conformează. De câte ori te deranjează comportamentul copilului tău – prima ta reacție trebuie să fie evaluarea, abia apoi urmează corectarea. Adaptează-ți pretențiile la nivelul lui de vârstă. Nu poți sancționa faptul că un copil de 2 ani se plictisește și începe să plângă atunci când tu te eternizezi la telefon cu buna ta prietenă. Este firesc să se întâmple asta.

Aplici sancțiuni disproporționate sau le amâni prea tare

O sancțiune pentru un comportament nedorit se aplică în funcție de gravitatea faptei și pe loc. Degeaba îi spui unui copil la o săptămână după ce a făcut ceva rău că este pedepsit pentru că acum 1000 de ani a făcut ceva ce nici el, nici tu nu mai țineți minte.

Și dacă tot suntem la capitolul acesta, trebuie să facem o diferență între sancțiune și pedeapsă.

Pedeapsa se răsfrânge asupra persoanei, în timp ce sancțiunea încearcă să corecteze un comportament nedorit. Pe acest principiu, nu vei spune unui copil ești rău, m-ai supărat, ci te-ai comportat urât, iar acest lucru m-a supărat.

Pedeapsa prespune corecții fizice (palme, bătaie), verbale (folosirea de apelative sau de senținte îngrozitoare ca nu te mai iubesc dacă te comporți așa, luarea unor privilegii (nu te mai uiți la desene, dacă nu-ți faci ordine în cameră). Metodele de disciplinare eficiente sunt acelea prin care copilul resimte și înțelege urmările faptelor lui. Și-a stricat o jucărie? Nu o va mai putea folosi și asta îl va durea mult mai tare decât o pedeapsă de genul Stai cinci minute pe scăunelul rușinii.

Recomandari
Spune-ne parerea ta
Unica.ro
Glamour.ro
Mai multe din disciplină