Hepatita reprezinta o afectiune care sperie pe oricine, adulti sau copii, tineri sau varstnici, femei sau barbati. Dar daca apare la copii, parca ne temem si mai tare.
Hepatita este inflamatia ficatului, cu consecinte directe asupra intregului organism. Ea este data fie de un factor infectios, cum sunt hepatitele virale, de actiunea unor substante toxice asupra celulei hepatice, fie de unele malformatii sau deficite enzimatice congenitale, mostenite.
Hepatitele pot fi afectiuni acute, cu evolutie de scurta durata, vindecare deplina si prognostic bun, sau pot fi boli cronice, cu evolutie mai lunga de sase luni, trenanta si prognostic mai putin favorabil.
Atunci cand sunt virale, ele sunt date de virusi cu tropism hepatic, precum virusii hepatitici A, B, C, D, E, mai recent si G, dar si de virusi de tipul citomegalovirus, Ebstein-Barr, herpes virus.
Acestia din urma sunt mai frecvent intalniti la copiii cu imunitate compromisa congenital sau dobandit in cadrul infectiei cu HIV. Unele forme acute raman cu agent etiologic neprecizat.
Tratamentul hepatitei implica de cele mai multe ori schimbarea modului de viata si de alimentatie.
Hepatita mainilor murdare’
Virusul hepatitei A se transmite pe cale digestiva, raspandirea acestuia facandu-se cu mai multa usurinta in aglomeratii umane si in conditii igienice deficitare, numindu-se si hepatita mainilor murdare’.
Epidemiile apar prin ingestia de apa sau alimente contaminate, motiv pentru care in gradinite sau scoli se acorda – sau ar trebui sa se acorde! – o mare importanta conditiilor igienice de servire a mesei. Copiii fac forme de boala mai usoare decat adultii, deseori afectiunea fiind asimptomatica.
Atunci cand se manifesta clinic, copilul prezinta initial pierderea apetitului, greturi, varsaturi, oboseala, sindrom pseudogripal, pentru ca mai apoi sa se manifeste prin icter – urini hipercrome si scaune cenusii, febra, disconfort in abdomenul superior drept. Icterul dureaza doua – trei saptamani.
Se poate preveni tipul A?
Dupa infectia cu virus hepatitic A, apar in sange anticorpi anti A tip IgM si IgG. Anticorpii de tip IgM apar primii, fiind foarte utili in stabilirea diagnosticului de boala acuta.
| Preventia | Tratamentul |
| – exista posibilitatea vaccinarii, la cerere, a copiilor, cand intra in colectivitati sau in situatia unor epidemii.
– in cazul unor calamitati naturale care afecteaza sursele de apa, se face vaccinarea antihepatitica A. – vaccinul contine imunoglobuline si asigura o protectie de cativa ani. – in cazul unei expuneri accidentale, exista posibilitatea vaccinarii pentru a neutraliza virusul. |
– boala este autolimitanta, nu se cronicizeaza.
– dupa ameliorarea clinica, boala necesita supraveghere medicala – tratamentul este unul suportiv si de crutare, fiind preferata o alimetatie bogata in fructe si legume, cu proteine, usor digerabile (lactate, soia) si sustinatori ai functiei hepatice (multivitamine sau silimarina). |
Hepatita la purtator’
Poate fi o hepatita acuta sau cronica, sau copilul poate ramane purtator sanatos de virus, cu un ficat indemn, dar capabil sa transmita boala.
Copilul poate capata boala transplacentar, de la mama, sau poate fi infectat ulterior prin transfuzii de sange sau plasma insuficient verificate, prin tratamente stomatologice sau medicale cu ace nesterile sau sterilizate incorect.
Boala poate evolua spre limitarea infectiei, prin aparitia anticorpilor anti HBs, sau se poate croniciza, evoluand catre o hepatita cronica, cu o durata a bolii mai lunga de sase luni. A treia situatie posibila este starea de purtator de antigen HBs, etichetata ca stare de toleranta naturala.
Page: 1 2