Acasă – primele zile
Tendinţa este ca mămicile să se întoarcă acasă după doar două-trei zile de la naştere şi ceva mai multe după cezariană.
Deşi acest lucru prezintă şi un avantaj, cei mai mulţi dintre părinţi sunt îngroziţi de-a dreptul când se trezesc cu bebeluşul acasă.
Pentru ca primele zile să nu devină un coşmar, este bine să aveţi totul pregătit: camera copilului, un pachet de scutece, şerveţele umede, produse cosmetice pentru baie, prosopele (cu colţ, de preferat), body-uri.
Băiţa – proba de foc’
Pentru că apa de la chiuvetă nu este microbiologic pură, se recomandă ca în primele săptămâni de viaţă apa pentru baie să fie fiartă şi răcită – temperatura optimă este de 37 de grade Celsius.
Unii pediatri recomandă ca buricul să fie lăsat liber, alţii îi sfătuiesc pe părinţi să înfăşoare ombilicul în comprese sterile îmbibate în alcool alb de 70 de grade, care sterilizează şi deshidratează. Compresele se vor schimba de fiecare dată când se schimbă scutecul.
Nu este necesar ca părul să fie spălat la fiecare băiţă – de două ori pe săptămână este suficient. Înainte de începerea băii, camera trebuie să fie încălzită şi tot arsenalul pregătit – părintele trebuie să stea într-o poziţie suficient de confortabilă şi să poată ţine bine copilul. Cădiţele speciale pentru baie, care pot fi folosite şi ca masă de înfăşat – sunt o bună investiţie.
Colici
Unul din cinci copii suferă de ceea ce, în mod popular, numim colici. După a doua săptămână de viaţă şi uneori chiar şi după vârsta de trei luni, bebeluşii pot plânge fără un motiv aparent.
Unii specialişti cred că nou-născuţii plâng din cauza faptului că nu pot face faţă agitaţiei din jurul lor – asa s-ar explica, spun ei, faptul că episoadele de plâns apar în special seara.
Alţii cred că gazele acumulate pe parcursul zilei sunt vinovate pentru dureri abdominale care-i determină pe cei mici să plângă. Ce ajută? Ţinutul la căldură, legănatul, plimbarea cu maşina, muzica, ceaiul special anticolici.
Diareea – ce o cauzează?
Schimbările în meniu sau alimentaţia mamei care alăptează, apariţia dinţilor, dar, cel mai adesea, infecţiile cu Rotavirus, Salmonella, Sigella, E Coli sau Giardia sunt vinovate pentru episoadele de diaree.
Dacă acestea sunt însoţite de febră, vărsături, dacă observaţi urme de sânge în scaune sau dacă acestea prezintă mucozităţi şi miros fetid, prezentaţi-vă de urgenţă la medic! Nu numai consistenţa scaunelor trebuie urmărită, ci şi numărul lor – în principiu, după fiecare masă solidă, bebeluşul poate ieşi’, dar nu este obligatoriu.
În general, cu cât sistemul digestiv se dezvoltă, cu atât vei schimba mai puţine scutece mirositoare pe zi. Diareea care durează săptămâni poate indica şi o alergie alimentară.
Eritemul fesier – cum îl poţi evita
Toţi părinţii au de-a face cu această problemă măcar o dată: iritaţiile pielii, apărute de obicei în regiunea acoperită de scutece, pe fese şi la nivel inghinal. Pielea se înroşeşte, poate să fie crăpată şi să supureze, ca urmare a frecării scutecului de piele, a folosirii unor produse cosmetice nepotrivite, în urma contactului prelungit cu urina sau scaunul, ori din cauza unei suprainfecţii.
Schimbaţi des scutecele (la două-trei ore), făceţi-i zilnic băiţă bebeluşului, evitaţi pudrele cu talc. Nu cumpăraţi scutece la bucată, care au avut suficient timp să se împrietenească’ cu praful şi microbii, iar acasă nu lăsaţi absorbantele în loc deschis.
Dacă iritaţia pielii are aspect de crocodil’, iar cel mic încearcă să se scarpine, este foarte posibil ca bebeluşul să sufere de dermatită atopică. Diagnosticul trebuie confirmat de dermatolog.
Greutatea – prea puţin, prea mult
În primele patru luni de viaţă, un bebeluş ia’, în medie, 750 de grame pe lună, între lunile a cincea şi a opta de viaţă va cântări mai mult cu 500 de grame pe lună, iar după luna a noua creşterea rareori este mai mare de 250 de grame pe lună.
În teorie, când împlineşte un an, un copil ar trebui să aibă aproximativ triplul greutăţii cu care s-a născut.
Puncte de reper pe sexe: fetele care s-au născut cu o greutate între 2.800 şi 3.700 de grame şi cu o înălţime de 48-51 cm vor avea la un an între 8.400 şi 10.500 kg şi între 71 şi 77 de cm.
Băieţii care au avut la naştere greutatea între 3.100 şi 3.800 şi înălţimea între 49 şi 52 de centimetri se vor încadra la vârsta de un an între parametrii următori: 8.900 – 11.100 grame şi 72-79 cm.
Hernia – ce să ştii
Poate apărea în primele luni de viaţă, din cauza insuficientei dezvoltări a muşchilor abdominali. De regulă, este asimptomatică – părintele vede o umflătură la nivelul ombilicului sau în zona inghinală.
La efort, hernia se poate încarcera – orificiul herniar se strânge şi bucata de intestin herniată nu mai poate fi redusă (nu mai intră înapoi în cavitatea abdominală). Dacă tumefacţia se măreşte, devine dură şi tegumentul îşi schimbă culoarea, iar copilul devine agitat, trebuie să mergeţi de urgenţă la medic!
Icterul – de ce copilul este palid’?
Aproximativ jumătate dintre bebeluşi dezvoltă icter fiziologic, procentajul fiind mai mare în rândul prematurilor şi subponderalilor.
Icterul fiziologic este o dovadă a faptului că în sânge există un exces de bilirubină, pe care ficatul imatur al bebeluşului nu-l poate elimina prea repede. În mod normal, coloraţia pielii redevine rozalie după câteva zile, fără niciun tratament.
Pediatrul este cel care stabileşte dacă se impune vreun tratament şi, eventual, poate recomanda fototerapie – nou-născutul este pus într-un incubator cu lumină fluorescentă. Terapia, eficientă în cele mai multe dintre cazuri, poate avea şi efecte secundare: lipsa poftei de mâncare şi diaree, înroşirea pielii şi carenţă de vitamina B12. Cazurile grave şi rare de icter patologic se tratează prin transfuzii.
Foto: shutterstock.com
Page: 1 2