Lupta pentru putere la masa

Pentru multi copii, momentul mesei devine o sesiune’ de negocieri, cu promisiuni de fel si fel de deserturi si premii la final. Insa aceste promisiuni nu incurajeaza alimentatia sanatoasa.

La aceasta varsta, copiii invata sa traiasca, sa se miste mai bine, sa se adapteze lumii lor, sa comunice si, mai ales, sa exercite con­trolul asupra diferitelor aspecte ale lu­mii in care traiesc.

Realitatea este ca nu prea au control asupra ei, insa masa/mancatul este primul domeniu pe care il pot controla. Parintii se stra­duiesc sa mentina si ei un control asupra cantitatii si tipului de alimente pe care le servesc copiilor lor.

Parintele trebuie sa aiba rolul cel mai important in a alege ce este cel mai sanatos sa manance co­pilul lui. Ar fi bine ca un parinte sa prezinte co­pi­lului mai multe vari­an­te de hrana sanatoasa, din care acesta sa poata alege.

Trebuie sa fii destul de abil in a face un copil de aceasta vars­ta sa ma­nance, cu atat mai mult sa manance ceva sana­tos.

A anticipa problemele posibile de la masa, a oferi mai multe variante reprezinta un exercitiu de diplomatie din partea parintilor si, pentru multi dintre ei, o mare grija care apare imediat ce se apropie ora mesei.

Cei mai multi copii de doi-trei ani au probleme cu mancatul.

De ce? Pentru ca este cel mai simplu mod prin care ei isi pot exercita controlul, isi manifesta independenta prin a manca sau a nu manca, dupa caz. Asa ca multi au probleme’ cu mancarea. Mai ales daca nu le place ceea ce au in farfurie.

Poate ca pustiul vostru nu vrea sa manance de­cat ficatei cu piure.
Cand el face fixatie pe un singur fel de mancare, tu, ca parinte, te-ai putea simti fortat sa ii dai numai acel fel in fiecare zi, incat sa fii sigur ca macar mananca ceva. Dar la un moment dat se va satura de acest fel – si atunci ce faci?

Pentru ca tu alegi ce ii pui in farfurie copilului tau, nu esti obligat sa ii pui numai ficatei cu piure. Daca o faci, vei pierde ocazia de a introduce noi alimente si vei creste posibilitatea de a-l transforma intr-un mofturos, care prefera meniu fix’.

Foarte mul­te dintre fixa­tiile alimentare ale copi­lului nu ar exista daca parintii nu ar permite ca ele sa apara.
Cu siguranta copiii nu vor muri de foame daca nu vor primi numai ce vor ei si vor tinde sa invete sa fie mai flexibili, mai degraba decat sa se infometeze.

Ca urmare, va trebui sa ii prezentam pe rand, in fiecare zi, cate un fel dintr-o varietate de alimente – in care sa le includem si pe favoritele sale, dar si unele noi. Micutul ne va surprinde la un moment dat mancand cu placere din toate acestea.

In mod normal, copiii nu accepta cu usurinta gusturi noi si texturi noi ale alimentelor, asa ca nu cedam din prima, vom continua sa servim acel preparat pe care copilul l-a refuzat prima data. Incepem prin a pune foarte putin in farfurie si il vom invita sa guste, numai ca fara a-l forta.

Nu anticipati esecul cu comentarii in prezenta copilului: Sper sa ii placa’, Taica-sau nu a mancat ni­cio­data asa ceva’, Crezi ca o sa vrea?’ etc. Nu uita ca tot voi, parintii, sunteti cel mai bun exemplu – mancati alimente sanatoase si mancati si voi din preparatele noi pe care vreti sa i le dati copilului.