De fapt, relatia lor maritala are ramificatii si semnificatii foarte puternice pentru copii. Este greu de imaginat o perioada mai dificila in viata unui copil decat aceea prin care poate trece atunci cand parintii se despart, decid sa divorteze.
Chiar daca divortul este „amiabil, fara tensiuni deschise intre parinti, si chiar daca se revine prin consiliere de cuplu asupra deciziei de separare, copilul este afectat fundamental.
Cand mama si tata traiesc in neintelegere, chiar daca certurile lor sunt mascate foarte bine pentru a nu fi sesizate de copii, cel mic incearca un sentiment de amenintare pentru propria coeziune interioara, pentru viata, pentru existenta lui.
Multi dintre copiii nelinistiti de ce se va intampla cu ei si familia lor, dupa ce au trecut de faza racnetelor („Stop! Nu va mai certati, iubiti-va!), isi intreaba parintii: „Nu-i asa ca o sa divortati?!
Ei ar vrea sa stie, de fapt, daca parintii vor divorta sau vor continua sa traiasca certandu-se asa. Copiilor ar trebui sa li se explice de la inceput, dupa ce decizia de a divorta a fost luata, ca exista o mare deosebire intre angajamentele pe care mami si tati si le-au luat unul fata de altul si angajamentele parintilor fata de copii, care nu pot fi desfacute sub nicio forma atat timp cat parintii vor exista.
Divortul legalizeaza o stare de neintelegere si duce spre o eliberare din atmosfera de disputa, dar si spre o schimbare de statut pentru copilul parintilor care divorteaza.
De aceea, este bine sa se mearga la psiholog in situatiile in care copilul nu poate sa inteleaga situatia in care au ajuns parintii sai, nu o accepta si isi imagineaza „cruciade pe care va incerca sa le puna in aplicare pentru impacarea lor.
Dar copilul trebuie sa stie ca asa cum nu el este responsabil de despartirea parintilor, nu trebuie sa se faca responsabil nici pentru impacarea lor.
Temerile copilului
De unde vine aceasta reactie a copiilor fata de ideea de divort a parintilor, care sunt temerile lor cele mai cumplite?
Teama de schimbare – copilul stie ca nimic nu va mai fi ca inainte ca pe vremea cand familia se intelegea bine si era unita. Mama sau tata nu va mai fi aproape de el, va pierde poate contactul cu familia parintelui care pleaca, rutina in ceea ce priveste masa, somnul, plimbarea, petrecerea timpului liber, a vacantelor se va modifica; toate acestea sunt coplesitoare.
Teama de abandon – cand mama si tata sunt separati sau sunt in situatia de a divorta, copiii traiesc o frica, teama reala la gandul ca, daca au pierdut deja un parinte, poate il vor pierde si pe celalalt. Gandul de a ramane singur pe lume este cu adevarat terifiant pentru un copil.
Pierderea atasamentului – copiiii care sunt foarte atasati de parintii lor, in contextul in care acestia au luat decizia ruperii familiei, vor trai temerea ca vor pierde atasamentul oricarei alte persoane din anturaj: prieteni, animale de companie, frati, surori, bunici; vor incerca sa se agate mai mult de acestia sau, din contra, se vor izola de ei mergand pe logica „daca mama, tata nu ma mai iubesc, de la ceilalti la ce sa ma astept?
Teama de conflicte – divortul rareori apare „din senin; de cele mai multe ori survine dupa ani lungi de tensiuni intre soti, tensiuni care, de obicei, se amplifica inainte si imediat dupa pronuntarea hotararii judecatoresti.
Este forte frecventa situatia cand un parinte (sau ambii) incearca, prin cuvinte sau atitudine, sa atraga copilul de partea sa, in detrimentul celuilalt parinte, ceea ce creeaza o situatie groaznica pentru un copil.