Copiilor le trebuie diferite obiecte din jurul lor – o piesa de lego, un nasture stralucitor, banutii imprastiati din geanta mamei, masinuta colegului de la gradi, colierul de plastic al papusii vecinei –, si daca ceva imi trebuie, il iau.
Cam asta e logica unui copil de trei-patru ani. El stie ca numai hotii fura, dar el nu a furat, a luat. Deja situatia este alta la sase-sapte ani, cand copilul stie ca a fura este o incalcare a normei, a legii, stie ce patesc sau pot pati cei care fura si, totusi, o face pentru ca nu se poate abtine sau pentru ca a lua lucrul respectiv este un gest de dreptate („si el mi-a luat sau stricat altceva, sau „il pedepsesc pe X pentru ce mi-a facut).
Abia la aceasta varsta copilul intelege notiunea de apartenenta, limita dintre ce este al lui si ce este al altora. Binele si raul sunt mai clar intelese si au semnificatii pentru el.
Ce gandesc copiii
Pe de alta parte, de ce nu toti copiii fura? Care este logica lor?
La aceasta varsta, copilul se gandeste la binele lui, nu la al celuilalt – „Nu fur, pentru ca ma duc la inchisoare sau voi fi pedepsit. Este rau sa fur.
Pentru unii, aceste cuvinte au valoare, pentru altii – nu. Este posibil ca prima oara cand au furat sa nu fi fost descoperiti, si deja au putut trage concluzia ca, iata, nu esti intotdeauna pedepsit cand furi.
Deci, a lua ceva pentru ca iti place poate fi un lucru bun. Mai ales daca asa am vazut si la parinti (care vin acasa cu coli, dosare, pixuri sau alte maruntisuri de la serviciu, care nu le-au fost date cadou de catre sefi…)
Ce gandesc parintii
Parintii, paralizati de groaza, gandesc ca poate copilul lor va ajunge un delincvent doar pentru ca au descoperit ca micutul a venit cu jucaria altcuiva acasa sau ca a luat ceva de pe raftul magazinului si a strecurat cu grija in buzunar acel obiect, in loc sa il ceara sau sa il puna in carutul de cumparaturi. Daca nu este pentru prima oara? Daca va repeta gestul?
Cat de grav este?
Azi a furat un creion, dar maine… Dupa ce va calmati, dragi parinti, respirati adanc si nu va mai simtiti atacati in responsabilitatea dumneavoastra educativa. Copilul fura cu un scop. Care este scopul lui? Depinde de copil.
Unul fura deoarece simte ca recupereaza ceva ce isi doreste sau ii lipseste. Altul simte ca trebuie recompensat pentru gestul de a fi facut ordine in geanta ta sau pentru ca mama l-a certat (si isi ia recompensa pentru suferinta), sau pentru ca vrea sa atraga atentia parintilor care sunt prea ocupati – fie cu un frate mai mic, fie cu problemele lor de la serviciu.
Mai poate sa fure pentru ca nu se poate stapani – simte un impuls imperios de a lua, dar deja aceasta este trista poveste a cleptomaniei.
Sfaturi:
Explica-i ce inseamna gestul lui, dar nu face o tragedie din asta. Explica-i consecintele. Mergi impreuna cu el sa returneze obiectul luat, odata cu scuzele sale.
Povesteste-i copilului cum dobandim diferitele lucruri pe care le avem in folosinta, si ca dobandirea lor prin furt este ilegala. Ce s-ar intampla daca toti am fura?!
Sub forma de poveste, imaginati-va impreuna ca este el cel caruia i se fura obiecte. Cum s-ar simti, ce ar gandi despre cel care le-a luat, ce ar face?
Verifica daca nu cumva a invatat ca este bine sa iei de la altii ce iti trebuie sau iti place, vazand asta la altcineva. Poate ca un adult din familie procedeaza cam asa…
Text: Cristiana Haica, Foto: Dreamstime.