Primul an de gradinita sau de scoala poate fi dificil atat pentru copii, cat si pentru parinti. Afla cum puteti sa va adaptati mai repede si ce greseli trebuie sa evitati.
Parinte bun… Crezi ca esti? Multi dintre noi, desi ne credem parinti buni, facem greseli grave plini de bune intentii fiind, de altfel, care ne pot afecta uneori iremediabil copiii.
Nici un parinte nu face intentionat greseli; pur si simplu, incercam sa ne descurcam cat mai bine cu ceea ce stim despre cresterea si educarea copiilor. Greselile pe care le putem face sunt variate si, privite din diferite unghiuri, sunt mai mult sau mai putin grave.
Momentul in care copilul nostru intra in colectivitate este un punct de cotitura si pentru relatia noastra cu el, si pentru relatiile din familie. Incepe o noua etapa in dezvoltarea copilului si in viata noastra.
Iata care sunt cele mai frecvente greseli facute de parinti in aceasta perioada si metodele prin care le poti evita sau corecta, daca este cazul:
Nu supraveghezi copilul
Daca toti parintii si-ar supraveghea copiii asa cum trebuie, ar putea fi evitate foarte multe din nenorocirile despre care auzim la stiri.
Cum stiu daca imi supraveghez copilul suficient intreaga zi? Cand copilul este la gradinita sau la scoala, fac vizite inopinate acolo si vad daca si cum sunt supravegheati copiii. Daca nu sunt, muta-l! In alte tari, varsta legala la care un copil este lasat neinsotit pe strada este 13 ani!
Nu bantuie singuri cumparand tigari sau bautura. Stim ca cei mai multi copii patesc tot felul de lucruri dupa-amiaza, in intervalul dintre scoala si intoarcerea parintilor de la munca. Cum eviti asta? Asigura-te ca ai pe cineva care sa stea cu ochii pe copilul tau in aceasta perioada.
Nu il asculti
Cati dintre noi au inspiratia sa se opreasca din goana nebuna a fiecarei zile pentru a asculta ceea ce copilul nostru are de spus, ceea ce are si el de povestit de la gradinita, de la scoala?
Primul gest este sa anticipam noi ce are copilul de spus, sa ridicam vocea, sa dam propriile interpretari relatiilor dintre copii sau dintre copii si invatatoare. Ca intr-un dialog al surzilor. Si ne mai miram de ce la adolescenta ne ignora, ca si cum nu am exista.
Rezolvi tu toate problemele in locul lui… Incepand cu temele si continuand cu rezolvarea conflictelor cu copiii. Sa intelegem de aici ca nu vrei sa il lasi sa se pregateasca pentru viata adevarata?
Faci ce imi place mie!
Copilul tau are o multime de calitati, poate ca are si cateva seminte ale talentului in el. Daca ai fi ascultat ce aveau educatoarea, invatatoarea, psihologul de spus, ai fi aflat. Dar dorinta ta cea mai mare este sa il faci tenismen sau pianist, sau balerina; ce daca nu manifesta nici o chemare in acest sens?
Tu ti-ai fi dorit ca mama ta sa iti poata plati lectii de tenis, pian sau balet. Asa ca faci tu acest sacrificiu pentru copilul tau. Cui ii foloseste? Esti sigura ca nu inabusi sub aceste cursuri ceea ce mai tarziu ar fi putut deveni una dintre cele mai importante abilitati ale copilului tau?
Nu mai bine te inscrii tu la tenis, pian sau balet si lasi copilul sa isi aleaga singur ceea ce ii place? Am avut la terapie copii care ajunsesera foarte violenti sau apatici, deprimati, din cauza faptului ca nu stiau cum sa-si refuze parintii care ii obligau sa mearga la dans sau la fotbal, in ciuda vointei lor.