Primul an de gradinita sau de scoala poate fi dificil atat pentru copii, cat si pentru parinti. Afla cum puteti sa va adaptati mai repede si ce greseli trebuie sa evitati.Parinte bun... Crezi ca esti? Multi dintre noi, desi ne credem parinti buni, facem greseli grave plini de bune intentii fiind, de altfel, care ne pot afecta uneori iremediabil copiii.Nici un parinte nu face intentionat greseli; pur si simplu, incercam sa ne descurcam cat mai bine cu ceea ce stim despre cresterea si educarea copiilor. Greselile pe care le putem face sunt variate si, privite din diferite unghiuri, sunt mai mult sau mai putin grave.Momentul in care copilul nostru intra in colectivitate este un punct de cotitura si pentru relatia noastra cu el, si pentru relatiile din familie. Incepe o noua etapa in dezvoltarea copilului si in viata noastra.Iata care sunt cele mai frecvente greseli facute de parinti in aceasta perioada si metodele prin care le poti evita sau corecta, daca este cazul:Nu supraveghezi copilul Daca toti parintii si-ar supraveghea copiii asa cum trebuie, ar putea fi evitate foarte multe din nenorocirile despre care auzim la “stiri“.Cum stiu daca imi supraveghez copilul suficient intreaga zi? Cand copilul este la gradinita sau la scoala, fac vizite inopinate acolo si vad daca si cum sunt supravegheati copiii. Daca nu sunt, muta-l! In alte tari, varsta legala la care un copil este lasat neinsotit pe strada este 13 ani!Nu bantuie singuri cumparand tigari sau bautura. Stim ca cei mai multi copii patesc tot felul de lucruri dupa-amiaza, in intervalul dintre scoala si intoarcerea parintilor de la munca. Cum eviti asta? Asigura-te ca ai pe cineva care sa stea cu ochii pe copilul tau in aceasta perioada.Nu il asculti Cati dintre noi au inspiratia sa se opreasca din goana nebuna a fiecarei zile pentru a asculta ceea ce copilul nostru are de spus, ceea ce are si el de povestit de la gradinita, de la scoala?Primul gest este sa anticipam noi ce are copilul de spus, sa ridicam vocea, sa dam propriile interpretari relatiilor dintre copii sau dintre copii si invatatoare. Ca intr-un dialog al surzilor. Si ne mai miram de ce la adolescenta ne ignora, ca si cum nu am exista.Rezolvi tu toate problemele in locul lui... Incepand cu temele si continuand cu rezolvarea conflictelor cu copiii. Sa intelegem de aici ca nu vrei sa il lasi sa se pregateasca pentru viata adevarata?Faci ce imi place mie!Copilul tau are o multime de calitati, poate ca are si cateva seminte ale talentului in el. Daca ai fi ascultat ce aveau educatoarea, invatatoarea, psihologul de spus, ai fi aflat. Dar dorinta ta cea mai mare este sa il faci tenismen sau pianist, sau balerina; ce daca nu manifesta nici o chemare in acest sens?Tu ti-ai fi dorit ca mama ta sa iti poata plati lectii de tenis, pian sau balet. Asa ca faci tu acest sacrificiu pentru copilul tau. Cui ii foloseste? Esti sigura ca nu inabusi sub aceste cursuri ceea ce mai tarziu ar fi putut deveni una dintre cele mai importante abilitati ale copilului tau?Nu mai bine te inscrii tu la tenis, pian sau balet si lasi copilul sa isi aleaga singur ceea ce ii place? Am avut la terapie copii care ajunsesera foarte violenti sau apatici, deprimati, din cauza faptului ca nu stiau cum sa-si refuze parintii care ii obligau sa mearga la dans sau la fotbal, in ciuda vointei lor.Drobul de sareUnui copil i se pot intampla multe: de la alergii alimentare, rani si pana la boli ale copilariei. Daca te ingrijorezi tot timpul, nu inseamna ca va fi ferit. Societatea moderna vrea sa ne invete ca putem avea totul sub control.Accepta realitatea - nu poti! - si relaxeaza-te: vei putea preveni mai usor neprevazutul, decat daca vesnic pandesti sa cada drobul de sare. Sigur, asta nu inseamna sa adopti o atitudine indiferenta, pe principiul “ce-o fi, o fi“ sau sa-ti supui copilul unor riscuri inutile. Informeaza-ti copilul si invata-l sa aiba grija de el.Repeti aceleasi greseli ca ale parintilor tai A fi parinte nu este un lucru usor. Singurele modele de comportament in aceste roluri au fost parintii nostri, profesorii nostri, cu bune si cu rele. Este greu - atunci cand devenim si noi parinti - sa nu picam in aceleasi tipare de comportament ca ale lor.De multe ori ne surprindem chiar gandind: ia uite, parca sunt mama! Tot secretul este sa evitam aceste tipare, mai ales cand ele nu ne-au fost pe plac. Reflecteaza cat mai mult asupra copilariei tale, in mod realist. Daca ai o relatie buna cu mama ta, du-te si intreab-o si pe ea cum priveste acum comportamentul ei de parinte, de la distanta varstei de acum. Intreab-o ce ar face la fel, ce ar schimba daca ar putea.Dupa ce rememorezi copilaria ta (cum era la gradinita, la scoala, ce ai fi vrut sa fii intrebat, cum ai fi vrut sa fii ajutat, ce te-ar fi facut sa inveti mai bine, ce te-a determinat sa nu inveti...), identifica acele comportamente ale parintilor tai pe care ai vrea sa le continui si care sunt acelea pe care nu ai vrea sa le repeti.Gandeste aceste comportamente ca pe niste mesaje, pe care ai vrea sa le dai copiilor tai sub forma de cuvinte, fapte, gesturi. Astfel, iti stabilesti niste obiective de atins in “meseria de parinte“. A educa un copil este o foarte mare responsabilitate. Daca nu ti-o poti asuma, cere ajutorul celor care stiu cum sa o faca. Pana la un moment dat, greselile pot fi indreptate. Dar, cel mai important - cand gresesti - recunoaste greseala si cere-i scuze copilului tau!Suprasolicitarea Este una dintre marile erori pe care le fac parintii de azi. Au impresia ca trebuie neaparat sa umple timpul copiilor cu tot felul de activitati, ca dintr-o disperare de a pompa in copil tot felul de abilitati, “sa fie pregatit pentru viata“, ignorand greata de “a face“ pe care o aduce copilului acest ametitor carusel de activitati extrascolare.Gresit! Copilul trebuie sa aiba si un timp in care sa se plictiseasca, pentru ca acela este timpul care ajuta la stimularea creativitatii copilului. Ei au nevoie si sa se joace relaxati, fara grija ca trebuie sa mearga la tenis, dans, inot, engleza, karate etc.Sa nu impunem unui prescolar mare mai mult de doua activitati extrascolare simultan, el are nevoie de timp pentru el, timp pentru joaca, pentru activitati liber alese, dar - atentie! - care timp sa nu fie umplut de televizor sau jocuri la calculator!Noul "orar" al familiei Copilul nostrua inceput gradinita sau scoala luna aceasta. Oare trebuie sa ne pregatim si noi, ca parinti, in vreun fel pentru acest eveniment sau schimbarea aceasta a vietii lui il priveste doar pe el? Ei bine, ne priveste pe toti! Incepe o alta etapa de dezvoltare a copilului nostru, cu schimbari majore, chiar si numai prin faptul ca centrul de greutate al autoritatii se muta la o persoana pe care nu o cunoastem foarte bine: educatoarea sau invatatoarea.Prima si una dintre cele mai mari greseli pe care le putem face este sa ne apuce zugravitul, renovarea sau mutarea cu locuinta exact in vara dinaintea marelui eveniment. Alta greseala este aceea de a vorbi de rau cadrul didactic in fata copilului, contestandu-i autoritatea sau competenta ori sa stresam cadrul didactic intrebandu-l zilnic ce a facut copilul sau, si mai rau, dandu-i sfaturi...Ratii mai mici - retragerea Cei mai multi parinti isi lasa mezinii in preajma micilor scolarei, sa isi faca de lucru in camera lor, pe cand acestia se straduiesc sa isi faca lectiile. Mai bine aruncati-le direct caietele la gunoi, ca sa nu se mai chinuie degeaba!Scolarul nu se va putea concentra suficient, cel mic il va necaji continuu, il va impiedica sa isi formeze deprinderi eficiente de a invata, de a-si face indatoririle scolare. Asadar, mamici, tineti-va piticii langa voi in bucatarie, scolarul trebuie sa aiba camera lui si tot confortul pentru o maxima eficienta.Ce se va schimba? Copilul care intra la gradinita sau la scoala are nevoie de o alta ordonare a programului zilnic, de perioade bine delimitate pentru lectii, odihna, masa, somn. Daca il lasam sa isi faca singur acel program, suntem parintii unui viitor candidat la esec scolar.Copiii au nevoie de ordine, predictibilitate in viata lor, mai ales atunci cand li se intampla schimbari fundamentale ca inceputul gradinitei sau scolii. Ora de somn va fi stabilita astfel incat copilul sa se poata odihni cel putin noua ore pe noapte si intreaga familie trebuie sa respecte acest lucru, nu sa dea petreceri in timp ce micutul se chinuie sa adoarma la el in camera.Supraprotectia Sunt parinti care iau prea in tragic scoala sau prea usor. Altii privesc problema ca fiind neimportanta si nu se ocupa de copil sau critica profesorii si sistemul, mai rau decat analistii politici la tv.Unii fac ei insisi lectiile copilului, altii stau in spatele lui pana in clasa a III-a , ca sa isi faca lectiile (daca nu au cultivat resposabilitatea copilului!). Altii streseaza copilul, comparandu-l cu colegii lui si raportandu-se la rezultatele acestora... Bravo! Tineti-o tot asa si veti reusi sa il pregatiti pentru esec scolar.Vacantele - respectate De la gradinita mai putea lipsi - desi pierdea activitatile, doamna ne privea piezis, ca abia se obisnuise piticul cu copiii si iar lipseste. Daca e scolar, nu mai evadati decat dupa ce a sunat clopotelul de vacanta. A-l sustrage de la ritmul stabilit al scolii sau gradinitei este echivalent cu a-l invata ca programul fix este o chestie optionala, ca doar ceilalti trebuie sa respecte regulile, ca e corect sa nu fii un adaptat la locul de munca.Parintii ne povestesc...“Am neglijat relatia cu profesorii, am considerat ca, daca nu ma cheama la scoala, este bine. Acum nu stiu mai nimic despre activitatea de la scoala a copilului.“Adriana (baiat,7 ani)“Am vrut ca fetita mea sa invete foarte bine, asta insemna numai note foarte bune. Cand a luat prima data un 8 am gasit-o cu un flacon de somnifere.“Ioana (fetita, 8 ani)“Mi-am comparat copilul cu ceilalti din parc, cand era la gradinita, apoi la scoala. Am un copil care se simte in competitie cu ceilalti, nu este in stare sa se autoevalueze si nu are incredere in el.“Dana (baiat, 7 ani)“Regretul meu ca parinte este ca, avand posibilitatea, i-am cumparat fetitei mele tot ceea ce isi dorea - jucarii, jocuri, haine... Acum nu are valoarea banului (poate e prea mica, imi spun), nu apreciaza munca, are impresia ca i se cuvine totul.“Paul (fetita, 6 ani)Text: Cristiana Haica;Foto: Shutterstock.