O problemă minoră, dar frecventă la sugari este blocarea sau înfundarea unui canal lacrimal. Acest fenomen poate deveni evident atunci când ochii bebelușului încep să producă lacrimi, la vârsta de circa două, trei săptămâni.
Ochiul care are canalul lacrimal înfundat va lăcrima mai mult decât un ochi sănătos, fiindcă lacrimile, în loc să se scurgă în spatele nasului printr-un canal lacrimal intern, se scurg în față, în afara ochiului.
Un alt indiciu al obstrucției este conjunctivita în accese repetate, care se manifestă sub formă de scurgeri de mucus în ochiul respectiv. Bebelușii cu un canal lacrimal înfundat fac înfecții oculare ușoare, deoarece germenii care ar trebui să fie spălați și să se scurgă odată cu lacrimile prin canalul lacrimal rămân în ochi. Canalele lacrimale înfundate se deblochează de la sine aproape întotdeauna până la vârsta de un an.
Până când problema se va rezolva spontan, șterge cojile și micile cantități de mucus care se acumulează din cauza conjunctivitei ușoare. Dacă mucusul devine abundent și reapare des în timpul zlei după ce este șters, medicul de familie poate prescrie un tratament de scurtă durată cu picături de ochi cu un antibiotic.
Unele cadre medicale sugerează, de asemenea, masarea cu degetul a zonei de deasupra canalului lacrimal, pentru a stimula drenajul, dar trebuie mai întâi să înveți metoda corectă pentru aceasta.
În cazurile rare în care un canal lacrimal înfundat nu se desfundă de la sine, el poate fi deschis de un chirurg pediatru cu o sondă subțire de metal introdusă prin colțul interior al ochiului în canalul lacrimal.