Spune-mi ce parinte ai (optimist sau pesimist) si-ti spun cum iti va marca acest lucru existenta. Lasand copiii la o parte (sau la culcare), acesta este un articol pentru adulti!
Asadar, daca ai copii, ia aminte la randurile ce urmeaza! Nu uita, optimismul se invata! Unul dintre bancurile mele favorite este cel care face referire la copilul optimist si copilul pesimist.
Acestia sunt buni prieteni la scoala, iar dupa sarbatorile de iarna (care, de altfel, se apropie vertiginos in realitate), cei doi incep sa palavrageasca despre una si despre alta.
Nu se vazusera de mult, ce mai! Cum era de asteptat, ajung sa vorbeasca despre cadouri – copilul pesimist primise de la Mos in dar un trenulet de jucarie, dar nu orice trenulet, ci o adevarata bijuterie electrica, la pachet cu o adevarata lume in miniatura, cu tunele, dealuri, o padure si chiar o mica gara cu cateva case de jucarie in jur.
Copilul optimist fusese cadorisit de Mos, probabil datorita restrictiilor bugetare impuse de un sfarsit de an mai putin bun, cu o baliguta de cal de toata frumusetea, ambalata neglijent intr-o hartie de ziar. Cei doi prieteni incep sa se iscodeasca unul pe celalalt ce au primit de sarbatori.
Primul care incepe sa povesteasca de cadoul sau este copilul pesimist: „Cu mine Mosul a fost anul acesta foarte nedrept.
Mi-a adus o jucarie complicata, dureaza patru ore pana cand o montez toata, sunt mii de piese la care trebuie sa fii atent, nu poti face o miscare ca darami din greseala o casa, basca totul este montat la curent, ca sa puna trenuletul in miscare, dar stii si tu cum e treaba cu curentul acesta, ca doar sunt transformatoare chinezesti si un-doi scot o scanteie si scanteia sare pe un smoc de iarba uscata care se aprinde si un-doi ai un mic incendiu, dar stii si tu, poate tocmai erai sa bei niste apa si un-doi un mare incendiu si uite asa de la un trenulet electric dai foc la tot cartierul si-ti bagi intreaga familie un secol dupa gratii.
Un adevarat cosmar, adevarul este ca am incercat sa ma joc o data, iar dupa aceea am renuntat… dar tie, tie ce ti-a adus Mosul, copilule optimist?
„Mie mi-a adus un ponei, dar nu stiu unde se ascunde! Cam acesta este bancul meu. Personal, mi se pare ca surprinde destul de bine caracteristicile unei personalitati optimiste, in puternic contrast cu ceea ce ar putea sa insemne o gandire pesimista.
Pesimism vs. optimism
Cum ajung insa unii oameni mai degraba optimisiti sau pesimisti? Care este reteta care pe unii dintre noi ne transforma in persoane increzatoare, deschise viitorului, chiar daca cu riscul de a fi priviti de ceilalti ca naivi sau cu capul in nori, iar altii devin posomorati, catastrofici si prapastiosi?
Ne nastem sau devenim optimisti sau pesimisti?
Se pare ca exista o anumita predispozitie pe care o mostenim genetic si care ne determina sa gandim mai degraba pe o panta negativa sau pozitiva. Cu toate acestea, educatia isi spune de cele mai multe ori cuvantul.
Chiar daca exista persoane care nativ sunt mai degraba inclinate sa judece evenimentele si situatiile in mod negativ, ele pot fi educate cum sa foloseasca acest tip de judecata ca pe un instrument de produs incredere si optimism. Care este insa manifestarea optimismului sau pesimismului in felul in care gandim?
Raspunsul la aceasta intrebare pare simplu, dar practica nu este. Poti spune – daca gandesti pozitiv, actionezi pozitiv. Daca actionezi pozitiv, traiesti pozitiv. Nimic mai simplu. De ce exista situatii insa in care gandim negativ, actionam negativ sau traim negativ?
Una dintre explicatii ar fi ca nu putem gandi altcumva, ca am fost invatati ca realitatea sau viata sau cum ai vrea tu sa-i spui este ceva mai degraba negativ. De unde vine insa aceasta inteleapta si paguboasa invatatura?
Page: 1 2