Tema pentru acasa inseamna consolidare, responsabilitate, educatie, dar si stres, conflict si frustrare. Care este limita dintre beneficiile si prejudiciile pe care le aduc temele pentru acasa?
De cand era la gradinita, baiatul meu primea teme, la grupa mijlocie si mare, erau „proiecte pe anumite subiecte (de colorat, de desenat, de cautat impreuna cu parintii pe net cate ceva in plus despre acel subiect), urmand ca el sa prezinte in fata colegilor ceea ce a invatat.
Stilul acesta de lucru mi s-a parut extraordinar, deoarece temele erau facute cu placere si contribuiau si la reunirea’ familiei in scop educational; se aprofundau anumite domenii de cunoastere si copiii invatau sa prezinte in fata celorlalti proiectul’, invingandu-si timiditatea si vazand, experimentand ce inseamna sa stai in fata celorlalti si sa fii profesor’.
La gradinita
La grupa pregatitoare am schimbat gradinita din considerente personale – mi se parea ca este prea rasfatat de atitudinea dragastoasa a educatoarei (aceeasi de la grupa mica) si m-am gandit sa il dau la o gradinita de stat.
Asta ca sa il pregatesc pentru socul acomodarii la scoala, unde avea sa i se intample acelasi lucru: copii noi, o doamna noua. S-a descurcat minunat.
Acolo, insa, primea zilnic teme la matematica si scriere (desi programa scolara nu prevede acest lucru) si pot sa spun ca ii era greu. Pierdea timp de la joaca pentru teme lungi si greute.
Tati bombanea’ ca a innebunit doamna cu temele astea, bunica si eu ne resemnam si il supravegheam la lectii. Prietenele mele, mai ales cele care aveau copii de aceeasi varsta, protestau vehement impotriva acestei tampenii’. Ma simteam cumva vinovata ca incuviintam tacit acest stil de lucru – cu teme.
Tema pentru acasa ar trebui sa consolideze deprinderile invatate la gradinita/scoala, nu sa fie o modalitate de a ocupa timpul copilului.
La scoala
Acum suntem in clasa I si ii multumesc lui Dumnezeu ca am avut inspiratia de a-l da la grupa de gradinita a acestei doamne si ca am acceptat fara cracnire temele zilnice. Nu stiu ce ar fi facut la scoala daca nu ar fi avut aceste deprinderi de scris, citit si socotit de la gradinita.
Probabil ca i-as fi rupt paginile, l-as fi pus sa lucreze mai intai pe ciorne si apoi pe caiet, as fi pierdut acum cu el mai multe ore pentru teme, in loc sa il duc sa faca sport sau sa il las la joaca. Dupa cele maxim 60 de minute pe zi petrecute cu scrisul si cititul acum, copilul are destula vreme sa se joace.
Si nu este obosit, chiar daca are patru antrenamente sportive pe saptamana. Daca ati sti ca aproape zilnic ma rog pentru sanatatea doamnei de la gradinita, care ne-a facut sa parcurgem clasa I fara frustrari…
Pro sau contra?
Poate parea aceasta o pledoarie pentru temele pentru acasa? Depinde. Noua ne-au folosit. Nu si copiilor ai caror parinti suprasolicitau copiii la gradi, punandu-i sa refaca paginile scrise gresit, de nu stiu cate ori, amenintandu-i cu temele de parca erau o pedeapsa.
Acesti copii au ajuns ca la scoala sa se simta nesiguri, speriati si stresati de cuvantul tema… Alti copii nu mai vor la scoala, spun ca nu le place acolo, ca nu le place sa scrie sau ca nu le place matematica. Nu este admis asa ceva – sa nu iti placa la scoala. |nseamna ca undeva s-a gresit.
De cele mai multe ori, atitudinea parintilor, bunicilor fata de scoala este cea care creeaza premisele esecului scolar; uneori insa si cadrele didactice suprasolicita copiii…
Text: arhiva Edipresse; Foto: Shutterstock.