Primul an de gradinita

44500520 - happy family concept - mother and child boy drawing pencils

Intrarea la gradinita este o etapa foarte importanta de evolutie in viata copilului, etapa ce re­pre­zinta inceputul vietii micutului in colectivitate.

De cateva luni incoace ne tot framantam cum sa facem cu mi­­­cutul nostru – sa il dam sau nu la gradinita (desi e clar ca ar trebui sa mearga), daca mai amanam un an, daca il dam la stat sau la particulara…

Am gasit o gradi­nita buna, l-am inscris si am decis ca din sep­tem­brie – gata! Avem emotii, ne punem tot felul de intrebari: ce o sa faca el acolo, cum se va descurca, daca va plange, daca va sta pe scaunel alaturi de cei­lalti copii, daca va asculta de doamna educatoare…

Fiind primul pas spre independenta reala si spre integrarea in generatia sa, intrarea la gra­di­nita trebuie pre­ga­tita foarte bine. As spune ca pregatirile ar trebui incepute cu minim sase luni inainte de inceperea gradinitei.

In primul rand, tatonarea – ne plimbam cu copilul pe langa gra­dinite (in timpul anului sco­lar, nu vara cand este inchis).

In­tram sa vizitam gradinite impreuna cu cel mic, nu trimitem intai bunicii sa se intereseze, apoi vine tati, apoi trece si mami, si in cele din urma mergem si cu cel mic sa viziteze gradinita. Colindam prin mai multe gradinite.

In al doilea rand, lista de cumpa­ra­turi pentru gradi (fie ca e vorba de hainu­te, ghiozdanel sau rechi­zite) trebuie facu­ta in prezenta copilului si chiar as spune, daca nu este prea obositor, sa fie si el cu noi cand le luam.

Strecu­ram, desi­gur, si o jucarie prin­tre ele, ca sa fie mai atractiv pa­che­tul.
Nu lasam copilul sa foloseasca aceste lucruri inainte de inceperea anului scolar, ele sunt pen­tru a fi folosite la gradinita.

Daca vrem neapa­rat sa il acomodam cu rechizitele (desi ar fi trebuit sa o fi facut deja de la un an si jumatate-doi ani), cum­param altele – pentru acasa.

Urmatorul pas ar fi cautarea companiei unor copii (eventual mai mari) care frecventeaza gradinita si sunt adaptati – ii putem intreba cum e la gradi, ce se intampla acolo, ce jucarii au etc.

Si ultimul, dar poate cel mai im­portant pas, este pregatirea copi­lu­lui din punct de vedere cognitiv si al abilitatilor pentru colectivitate.

Asa cum am mai vorbit si cu alte ocazii, exista o serie de lucruri pe care copilul trebuie sa le stie sau sa le poata face inainte de a intra in colectivitate (dintre cele mai simple lucruri: sa isi spu­na numele si varsta, sa poata manca singur, sa relationeze pas­nic cu ceilalti copii etc).

De aceea, este bine sa stabiliti cu cateva luni inainte de inceperea anului scolar un program de tre­zire la o ora cat mai apropiata de cea la care se va trezi cand in­ce­pe gradi­nita, un program „de lectii de di­mi­neata, cand veti co­lo­ra impreuna, veti citi o poveste sau o poe­zie, veti privi si discuta pe imaginile din carti cu animale, pasari, fructe si flori, veti construi sau pic­ta la masuta, veti modela im­preuna cu copilul.

Apoi, la joaca, veti incepe sa ur­ma­riti cu mai multa atentie felul in care copilul relationeaza cu ceilalti si ceea ce observati a fi ina­decvat va trebui sa incepeti sa corectati.

Poate ca acum ganditi: „Pai si gra­dinita nu il invata lucrurile acestea? Nu, pentru ca gradinita are alte lucruri de oferit copilului, toate acestea tin de educatia din familie, care este consolidata de gradinita. De aceea, aceasta edu­ca­tie de acasa nu trebuie sa lipeas­ca, deoarece nu este suficient ceea ce face in colectivitate.

Din pacate, asa cum am mai spus, foarte multi parinti considera ca gradinita si scoala sunt responsa­bile de educarea copiilor lor, datoria lor ca parinti limitandu-se numai la a le da nastere copiilor si, eventual, a le cumpara haine, mancare si jucarii.

Din nefericire, efectele unei asemenea gandiri le vom suporta noi, toti ceilalti, cand copiii acestor parinti vor ajunge adulti…

De asemenea, trebuie sa fim atenti la ingrijorari. In primul rand, la ingrijorarile noastre – daca se va imbolnavi, daca va plange, daca… va pica drobul de sare!

Toate aceste ingrijorari se transmit copilului si ii cream o stare de anxietate care – ca o profetie auto­implinita, care se respecta – va transforma acomodarea la gradi intr-una foarte dificila.

Page: 1 2

Mai multe articole