Poate fi extrem de alarmant să auzi că micuţul tău are respiraţie şuierătoare, dar şuieratul este, de fapt, un lucru extrem de obişnuit pentru sugari.
Te-ai putea gândi că bebeluşul tău este astmatic. Vestea bună este că, de regulă, bebeluşii nu mai şuieră în momentul în care se fac mai mari şi plămânii lor sunt mai maturi.
Şuieratul poate însemna că, pe la 18 luni, copilul va fi diagnosticat cu astm, însă majoritatea bebeluşilor care şuieră nu fac astm.
Până la un sfert din numărul total al copiilor în vârstă de mai puţin de cinci ani vor ajunge să aibă un şuierat apărut în urma unei viroze – acest lucru se întâmplă de trei ori mai des în cazul băieţilor –, care poate dura câteva luni.
Fumatul pasiv face copiii mai susceptibili de a căpăta o respiraţie şuierătoare în urma contractării unui virus, pentru că plămânii lor au o capacitate mai redusă.
Bronşiolita poate, de asemenea, să cauzeze un şuierat persistent, care durează uneori săptămâni întregi.
Este puţin probabil ca alergiile să cauzeze o respiraţie şuierătoare, pentru că rareori se întâmplă ca bebeluşii mai mici de nouă luni să aibă reacţii alergice la păr de pisică, praf, iarbă sau alţi factori declanşatori din mediul ambiant. Dacă şuieratul copilului tău este cauzat de o alergie, poate dura mai mult să scape de el.
Tratament
În situaţia în care copilul are respiraţie şuierătoare, trebuie să mergi cu el la medic, care ar putea să-ţi prescrie medicamente folosite pentru tratarea astmului şi a altor probleme de respiraţie. Le poţi administra copilului cu ajutorul unui inhalator şi al unei camere de inhalaţie (spacer), un recipient mare din plastic, care se ataşează unei măşti ce trebuie să acopere nasul şi gura copilului.
Pe lângă medicamentele care i se administrează copilului pentru a-l ajuta să scape de respiraţia şuierătoare, poţi să iei şi tu câteva măsuri, inclusiv să alăptezi copilul, lucru care s-a dovedit că reduce riscul astmului. De asemenea, este bine să eviţi fumul de ţigară şi, dacă e cazul, să te laşi de fumat.
Foto: shutterstock.com