Scrisoarea unei fetițe cu autism a emoționat o lume întreagă. Cum își descrie ea viața

Beth Hiatt este o fată de 13 ani extrem de activă, editor la revista școlii la care este elevă.  Ea are autism și nu are nicio problemă în a declara acest lucru.

Recent, Beth a scris un articol cu titlul ‘Să vorbim despre autism’ în care povestește cum este viața ei de zi cu zi.

După ce a scris acest articol, mama ei l-a trimis comunității ‘Autit, nu un ciudat’, iar după ce a fost postat pe pagina comunității a devenit iemdiat viral.

În articolul ei, Beth scrie despre diferitele tipuri de autism și cum este să faci față suprasarcinii senzoriale. Iată articolul ei:

‘Am autism. Și nu mi-e deloc rușine să recunosc.

Probabil eu sunt o surpriză pentru multă lume, pentru că mulți dintre voi știți despre autismul autismul care se manifestă printr-un nivel scăzut de funcționare intelectuală, despre copiii care nu vorbesc. Eu nu fac parte din această categorie. Autismul are un spectru larg, tocmai de aceea se și numesc tulburări de spectru autist. Nu sunt doi autiști identitici. Dar problemele noastre sunt destul de asemănătoare.

Gândiți-vă cum ar fi să aveți toate cele cinci simțuri amplificate de 100 de ori. Mulți oameni cu autism, inclusiv eu însămi, nu au știut niciodată ce înseamnă liniștea. Noi mereu auzim becurile, auzim păsările de afară, auzim sunetul respirației noastre chiar și în camerele în care este foarte mare gălăgie. Noi simțim etichetele și cusăturile hainelor noastre și de multe ori aproape că nu putem respira din cauza mirosurilor din jurul nostru.  Noi ne confruntăm cu ceea ce se cheamă suprasarcină senzorială.

Cel mai probabil felul cum ne manifestăm noi este perceput ca un trantrum. Nu vrem să vedem cum reacționează ceilalți, vrem doar să ieșim odată din chestia aia. Să fim judecați este ultimul lucru de care avem nevoie.

Îmi dau seama că comportamentul nostru e ciudat și mulți au impresia că vrem să ne facem rău nouă înșine. Nu de puține ori oamenii se holbează sau se amuză, dar cine sunt ei să judece? Habar nu aveți cum este.

Gândiți-vă cum sunteți catalogați drept nepoliticoși atunci când nu respectați anumite norme sociale. De regulă aceste norme sunt deja învățate până pe la vârsta de patru ani. Ei bine, noi mereu învățăm, fie că avem 8 ani sau 18 ani. Facem tot ce ne stă în putință să gândim înainte să vorbim, dar nu reușim mereu. Sigur, este amuzant când un copil de trei ani spune ceva ce nu trebuia spus, dar nu același lucru se întâmplă la nouă ani când copilul iscă o adevărată ceartă în familie pentru că a repetat ceea ce unul dintre părinți a silabisit în șoaptă.

Imaginați-vă cum e să te chinui să prinzi o minge sau să faci orice altceva ce implică abilitățile motorii. Noi suntem copiii care merg atunci când trebuie să alerge, noi suntem mereu printre ultimii aleși să facă parte dintr-o echipă, noi suntem cei al căror scris este greu de descifrat. Cel mai rău este însă că de cele mai multe ori nu primim niciun ajutor. Autismul este o dizabilitate invizibilă și cei din jurul nostru au impresia mereu că nu ne străduim suficient, copiii râd de greșelile noastre, ne simțim abandonați și ratați în multe ocazii.

Poate după ce citește cineva acest articol se gândește că autismul este o boală teribilă care îți ruinează întreaga viață. Nu e așa, nu vă lăsați păcăliți! Se pare că marile genii (Einstein, Edison și alții) erau autiști și au schimbat lumea. Noi putem face cele mai uimitoare lucruri, cu condiția să nu ne fie afectată stima de sine.

Autismul nu are o cauză cunoscută și nici vreun leac cunoscut, dar este cineva care ne poate face viața mai ușoară. Acel cineva ești chiar tu!

Ziua conștientizării autismului este pe 2 aprilile și probabil veți auzi că e bine să purtați culoarea albastră pentru a trage un semnal de alarmă, dar poți face mult mai mult decât atât. Conștientizează în fiecare zi ce înseamnă autismul. Încearcă să înțelegi persoane cu autism de lângă tine, ajut-o să-i fie mai ușor. Nu-i judeca dacă fac ceva greșit, dă-i un ghiont ușor, atrage-i atenția, dar nu răutăcios. Lasă-i și pe ei să se alăture echipei atunci când vă jucați, zâmbiți-le și salutați-i atunci când îi întâlniți pe coridor. Gesturile mici contează pentru noi. Te rog, fii conștient de ce înseamnă autismul!

Mulțumesc’

Articolul destinat revistei școlii a ajuns viral după ce a fost postat pe rețelele de socializare, iar Beth a fost uimită de impactul pe care l-a avut, pentru că nu se aștepta niciodată la așa ceva.

‘Dacă unul dintre prietenii voștri are autism sper că acest articol vă va face să înțelegeți o mică parte din viața lui, din felul cum vede el lucrurile’, a declarat Beth.

Sursă: yahoo.com
Foto:Hepta

Mai multe articole