Asadar, vaccinarea presupune administrarea unui agent patogen (virus, bacterie) sau a unui fragment din acesta cu scopul de a genera un raspuns imunologic din partea organismului – similar celui produs prin infectia naturala – care sa confere imunitate fata de agentul patogen respectiv.
In functie de natura agentului patogen, vaccinurile pot fi:
1. Corpusculare – de doua tipuri: cu germen viu atenuat (BCG, vaccin antipoliomielitic oral, antirujeolic, antiurlian) sau cu germen inactivat (vaccin antipoliomielitic injectabil, pertussis, antigripal).
2. Anatoxine (toxina de origine bacteriana modificata, in sensul pierderii totale sau partiale a toxicitatii, dar care conserva imunogenitatea) de exemplu – anatoxina difterica sau titanica.
3. Cu extracte bacteriene (vaccinul anticarbunos sau cel anti-Hemophilus influenzae) Programul national de imunizari (asigurat din fondurile Ministerului Sanatatii si Familiei) presupune cinci vaccinari obligatorii care asigura imunitatea pentru sapte boli grave:
Vaccinul BCG (antituberculos) se administreaza tuturor nou-nascutilor cu greutate peste 2.500 g (in general, in maternitate), de preferat pana la varsta de doua luni (pentru cei care nu au la nastere greutatea ceruta).
Este important de stiut cum evolueaza reactia vaccinala. Dupa injectare, apare o mica umflatura (sase-opt mm) cu aspect de coaja de portocala, care dispare dupa 30 minute de la injectare. Apoi, dupa una-trei saptamani, la locul inocularii apare un nodul vaccinal de trei-opt mm care este acoperit cu o coaja.
Uneori nodulul poate „coace si chiar ulcera, caz in care nu este necesar un tratament, ci doar se aplica un pansament steril. Vindecarea spontana survine dupa una-doua luni (maxim sase luni), lasand o cicatrice violacee tipica. Dupa cinci-zece luni se interpreteaza cicatricea vaccinala, in functie de care se poate recomanda repetarea vaccinului. Revaccinarea se face la 13-14 ani, in campanii scolare, dupa testare la tuberculina (IDR).
Vaccin antihepatita B este obtinut prin recombinare genetica, aceasta asigurand protectia impotriva hepatitei B si D. Vaccinarea se face la nastere, la doua si la sase luni.
Vaccinul DTP asigura protectia impotriva difteriei (afectiune severa a tractului respirator), tetanosului (boala neurologica severa care poate aparea in urma contaminarii plagilor cu bacilul tetanic) si a tusei convulsive.
Vaccinarea se face la doua, patru si sase luni cu trei rapeluri la doi ani si jumatate, sapte ani si 13-14 ani. Vaccinul antipoliomielita asigura protectie impotriva poliomielitei (boala cauzata de virusul polio care afecteaza nervii spinali, producand paralizii infirmizante).
Administrarea acestui vaccin pe scara larga, incepand din anii 70 aproape ca a eradicat aceasta maladie.
Exista sub doua forme de administrare:
1. vaccin de administrare orala (VPOT); trebuie sa stii ca sunt contraindicate injectii intramusculare timp de o luna dupa administrarea acestui vaccin (asa ca nu uita sa mentionezi ca abia ai vaccinat copilul daca esti nevoita sa il duci de urgenta la consult);
2. vaccin de administrare injectabila (IPV); Vaccinarea se face la doua, patru si sase luni, cu doua rapeluri la doi ani si jumatate si la noua ani. Vaccinul antirujeolic asigura protectie impotriva rujeolei (boala virala eruptiva, cu complicatii pulmonare si neurologice de temut).
Page: 1 2