Despre Comunicarea Nonviolentă (CNV) ai auzit mult în ultima vreme. Ce nu știi este că această metodă s-a născut acum mai bine de 50 de ani. Află de la Monica Reu, singurul trainer român de Comunicare Nonviolentă certificat de Center for Nonviolent Communication din Statele Unite, câteva principii de bază ale acestei forme de comunicare, și încearcă să aplici și tu în relația cu copilul tău.
Mai mult decât o metodă, Comunicarea Empatică sau Nonviolentă este o atitudine ce are la bază intenţia ca în relaţia cu cei mici, atât nevoile mele, cât şi nevoile lor să fie tratate cu aceeaşi atenţie şi ca împreună să ajungem la acele strategii care pot duce la împlinirea lor în aceeaşi măsură.
Cel care a pus bazele CNV în anii 60 este doctorul în psihologie Marshall B. Rosenberg. Dorinţa lui a fost de a găsi și oferi lumii o alternativă la agresivitatea şi violenţa cu care ne confruntăm adesea şi pe care el însuşi le-a experimentat în copilărie, în cartierul de la marginea oraşului Detroit, unde a crescut.
Această dorinţa l-a determinat să studieze îndeaproape oamenii şi comunicarea lor. Descoperirea pe care a făcut-o în urma acestui proces a fost pe cât de simplă, pe atât de revelatoare: anumite moduri de gândire şi exprimare tind să ne deconecteze şi să ne pună pe poziţii opuse, de luptă, pe când altele atrag cooperarea celorlalţi şi consolidează respectul şi compasiunea. Este un lucru valabil în orice relaţie.
Principiul de bază al CNV este că atunci când sunt în contact cu mine, cu ce se întâmplă la nivelul sentimentelor şi nevoilor mele, pot comunica într-un mod mai apropiat de valorile mele, într-un mod care să clădească o punte de legătură trainică şi autentică între mine şi ceilalţi.
4 exerciții de bază în comunicarea nonviolentă:
1) Separă întotdeauna faptele, realitatea, de judecăţi sau interpretări.
2) Identifică şi exprimă sentimentele legate de realitatea respectivă.
3) Conștientizează nevoile reale
4) Învață să formulezi cerinţe clare, adică să identifici acele lucruri care pot duce la împlinirea nevoilor descoperite.
Aceştia sunt cei patru paşi ai conectării cu sine şi, de asemenea, o modalitate în care putem oferi copiilor noştri feedback legat de ceea ce fac, fără a-i leza sau a trezi în ei rezistenţă sau defensivă.
În educaţia copilului, lipsa pedepselor şi recompenselor susţinută de Comunicarea Empatică nu este sinonimă cu permisivitatea totală din partea părintelui. În CNV căutăm să creăm cu copiii noştri o relaţie de o anumită calitate, în care valorile sunt iubirea necondiţionată, empatia, respectul reciproc şi cooperarea, iar mijloacele pe care le folosim ne asigură clădirea şi menţinerea acestei legături. Iar atunci când această legătură există, disponibilitatea copilului către cooperare este mult mai mare.
Asta nu ne împiedică să stabilim câteva reguli de bază ale traiului în comun, astfel încât convieţuirea să fie plăcută şi benefică pentru toată lumea.
Cum îl determini pe copil să respecte regulile?
- nu impune reguli pe care tu nu le respecți
- asigură-te că cel mic cunoaște valoarea pe care regula respectivă o protejează
- consultă-ți copilul când alcătuiești regulile.
Ce poți face ca părinte
1) Ține minte că limitele legate de siguranţa şi integritatea fizică foarte importante şi, ca părinţi, le stabilim intervenind prompt ori de câte ori anticipăm o vătămare sau agresiune de orice fel, în scopul de a preveni. Marshall Rosenberg a numit asta utilizarea forţei în scopul de a proteja, foarte diferită de a-mi utiliza forţa în scopul de a pedepsi.
2) Coștientizează faptul că în spatele oricărei acţiuni pe care copilul o face şi cu care nu ești de acord se află o nevoie. De cele mai multe ori, dacă identifici nevoia copilului şi îi oferi înţelegere şi posibilitatea de împlinire în alt mod – mai puţin deranjant pentru tine – comportamentul respectiv încetează. Aceasta este abordarea empatică, încercarea ta de a te pune în locul lui şi a vedea ce anume îl determină să acţioneze într-un anume fel.
3) Ajută-ți copilul să înţeleagă consecinţele acţiunilor lui oferindu-i în permanenţă feedback, şi atunci când face lucruri care nu-ți plac, dar mai ales când se comportă bine (adesea, ocupați să-i tot certăm, uităm să-i mai și lăudăm).