Criza de imunoglobulina continua, chiar daca pentru o perioada scurta de timp, situatia parea ameliorata. O spune chiar una din mamicile care se confrunta in mod direct cu aceasta problema, sanatatea fiicei ei depinzand foarte mult de acest medicament.
Otilia Stanga explica intr-o postare pe Facebook ca s-a ajuns deja in cea de-a 208-a zi fara imunoglobulina pentru fiica sa, Maia.
Apelul unei mame: „Autoritățile și companiile producătoare sa nu uite că nu negociază taxe și prețuri ci negociază vieți.'
Femeia stie bine ca de fiecare data cand se promite solutionarea crizei, rezolvarea este mereu una temporara, asa cum a fost cazul si pana acum:
„Da, știu, vom primi săptămâna viitoare o tură de imunoglobulină. Da, IG Vena, din aia de care are Maia nevoie. Știți cum se numește asta? Praf in ochi, atât cât să ne facă să pornim numărătoarea zilelor de la 0.'
Otilia povestese cum in tara au intrat 1600 de flacoane de medicament in cursul saptamanii trecute, insa acestea deja nu mai sunt disponibile.
„Au intrat 1600 de flacoane de imunoglobulină săptămâna trecută, depozitele Unifarm sunt deja goale. Mai intră niște flacoane, nu știm din care, la sfârșit de martie (în traducere liberă probabil ca ajung in venele pacienților pe la jumătatea lui aprilie). Mai există promisiuni pentru prima jumătate a anului, cantități de avarie, cât să nu se zică că nu primim nimic. Apoi, din iulie, potopul. Nimic. Niente. Nada. Nici un contract semnat, nici un angajament ferm, poate niscaiva promisiuni vagi, ușor de încălcat. Autoritățile dau vina pe companii că au suspendat taxa de clawback și tot nu vor să aducă. Companiile dau vina pe autorități că nu sunt dispuse la negocieri, că vând in pierdere in România. '
Mamica pare sa se fi saturat de situatia in care autoritatile o pun in mod constant. Nu o mai intereseaza sa gaseasca vinovatii, ci vrea doar o solutie pe termen lung pentru copilul sau.
„A cui e vina? Nu știu și nici nu-mi pasă. Știu doar că au trecut 208 zile și nu s-a schimbat nimic. 208 zile în care s-a jucat ping-pong cu viețile pacienților. Asta e ceea ce nu trebuie să uite autoritățile române și companiile producătoare: că nu negociază taxe și prețuri ci negociază vieți.'