Suzeta este prietena bebelușului încă din primele săptămâni de viață, dar vine un moment în care trebuie să-i spunem ‘la revedere’. Psihologul Cristiana Haica te învață pas cu pas, cum să renunți la suzetă.
Știm în teorie că folosirea suzetei la vârste mai mari (peste 1 an) poate afecta dentiția, poate crea copilului sentimente de nesiguranță, și, cel mai rau, poate să pună copilul într-o postură penibilă în fața celorlalți copii. La fel cum știm că dacă permitem utilizarea suzetei după vârsta de 1an, 1 an și jumătate, creăm copilului dependența față de acest obiect, fără de care ajunge să nu se mai simtă în siguranță, să nu mai poată adormi, sau ieși în parc, la plimbare.
Însă, deși știm, precum spuneam, în teorie, aceste lucruri, de foarte multe ori, noi, părinții (sau bonele, bunicii), pentru a câștiga un moment de liniște, devenim mai dependenți decât cei mici de prietena noastră, suzeta.
Cazuri extreme
‘Mămica unei fetite de 9 ani și jumătate îmi povestea odată că fetița ei, pe când avea 4 ani, înțelesese că la grădiniță nu este voie cu suzeta, însă în moemntul în care ajungea acasă, se repezea cu disperare să molfăie obiectul calmant, ca un fumător înrăit care a fost nevoit să se abțină de la țigară în timpul orelor de program’- spune psihologul Cristiana Haica. ‘Se ajunsese la această situație din frica mamei ca fetița să nu-și sugă degetul. Lucru care oricum s-a întâmplat în momentul în care fetița a renunțat singură la suzetă, pe la 4 ani și jumătate. Problema este că deși a renunțat la suzetă, a continuat cu suptul degetului și mult după această vârstă și chiar și acum, la 10 ani, își suge degetul ca substitut la vechii prietene, suzeta’.
Dacă până la 9 luni suzeta este un substitut al sânului, un somnifer și un calmant în același timp, după varsta de 9 luni utilizarea ei pe timpul zilei nu se justifică atâta vreme cât copilul începe să vocalizeze și apoi să emită și consoane, silabe. Este foarte greu să își exerseze vorbirea cu obiectul acela înfipt în guriță. În plus, creăm și predispoziția pentru infecții în sfera ORL. Suzeta trebuie eliminată total pe timpul zilei și încetul cu încetul cel mic își va pierde singur intersul pentru ea, chiar și pe timpul nopții.
Cine ne ajută să scăpăm de suzetă?
Dacă cel mic a depășit vârsta de 2 ani și încă mai folosește suzeta, ar fi bine să ne gândim la un ritual al despărțirii de ea, fie o dăruim’ cuiva care are un bebeluș, fie o dăm înapoi zânei suzetelor’, care vine pe la fiecare copil să își ia jucaria înapoi la ea în regat. Și, ca orice zână care se respectă, va dărui copilului ceva în schimb – o jucărie de pluș sau o pernuță dulce, alături de care copilul să doarmă de acum înainte.
Acest cadou are avantajul că poate fi scos (jucaria, mai ales) la plimbare sau oriunde merge și copilul. Sub nicio formă nu vom da din nou suzeta unui copil care a reușit să renunțe la ea câteva zile și trece, dintr-o dată, prin perioade de proastă dispoziție.
Ai grija ca dezvățul de suzetă să aibă loc într-o atmosferă liniștită, fără tensiuni. Doar în aceste condiții copilul se poate adapta mai ușor la schimbare (în cazul nostru, lipsa suzetei).
În cazul în care copilul este extrem de atașat de suzeta sa, nu este o dramă dacă îl lăsăm să o folosească seara, la culcare, în special când cel mic trece prin situații stresante – mutarea în casă nouă, mutarea în alta camera, apariția unui membru nou în familie, boala unui membru al familiei, absența unuia din părinți etc.
În astfel de situații, copilul are nevoie de modalități de detensionare, de menținerea cât mai constantă a obiceiurilor zilnice, de confort afectiv. Treptat, vom introduce elementele noi pentru a se simți în siguranță – jucăria preferată, păturica, pernuța – pe care să le poarte mereu după el.
Acestea sunt modalități la fel de bune pentru a face copilul să se simtă confortabil. Un timp, până mai crește…
Dacă încă mai folosim suzeta…
- nu o legăm niciodată cu șnur de gâtul copilului
- nu folosim suzete improvizate sau deteriorate;
- nu înmuiem suzeta în vreo substanță, nici dulce, nici de alt fel și nu o introducem în gura noastră, să o ‘curățăm’
- nu obligăm copilul să țină suzeta în gură dacă o respinge (am văzut adulți care vâră cu insistență suzeta în gura unui copil mic care plânge, chiar dacă acesta își ferește gurița;
- nu creăm copilului obișnuința de a suge din suzetă când este supărat (este posibil ca mai târziu, peste ani, să apeleze la țigară, pentru a-și calma nervii/supărarea);