E momentul fascinatiei pentru micul ecran, asa ca, atentie: redu orele de stat in fata acestuia. Da, e valabil si pentru voi, adutii, nu doar pentru copil, pentru ca, fireste, exemplul personal conteaza!
Inainte, alerga prin casa si, cand trecea prin fata televizorului, se oprea brusc, ca vrajit. Mai ales daca era pauza publicitara.
Ramanea asa, stana de piatra, pana ce se termina tot calupul de reclame… De cum incepea din nou filmul, vraja se rupea: copilul o lua din nou la fuga prin casa, continuandu-si joaca intrerupta.
Televizorul nu parea, pe atunci, prea periculos, din moment ce nu iti tinea copilul captiv pentru prea mult timp, asa ca nu ai fost atenta la ce efect avea, de fapt, micul ecran asupra copilului.
Dar dependenta potentiala de televizor era greu de sesizat pe vremea aceea si s-a instalat inca de cand era foarte mic, chiar daca pe tine nu te-a ingrijorat pe atunci reactia copilului.
Insa explicatia e simpla: pentru micutul de 2-3 ani, si pe atunci televizorul era la fel de interesant ca acum, insa pentru el, la acea varsta, filmele sau emisiunile erau, pur si simplu, prea lungi ca sa le inteleaga.
Doar povestioarele din reclame, cu sonorul dat mai tare, si expresiile scurte, necomplicate, erau numai bune pentru a fi urmarite…
Acum insa ai de-a face cu efectele acelor vremuri in care tineai televizorul deschis toata ziua, fara sa te temi ca asta i-ar putea dauna copilului.
De la vreo patru ani, el incepe sa stea lipit de televizor: ar sta ziua intreaga in fata micului ecran (bine, asta daca nu cumva aveti in casa un calculator cu jocuri, la care sa aiba acces, principalul concurent’ al TV-ului atunci cand vine vorba de pierderea timpului). Emisiunile preferate: programe de desene animate.
Dar daca tu te uiti la vreun film, se poate sa ai parte de un companion foarte interesat, care chiar iti cere sa-i citesti, si uneori pune intrebari. Unii parinti, nervosi ca nu pot urmari in voie propriile programe, din pricina micului factor sacaitor’, fac chiar greseala de a cumpara copilului televizorul sau propriu. Adesea, dependenta de televizor se ia… in familie.
Impune un program si nu te abate de la el sub nicio forma! Nu folosi televizorul pentru a scapa de copil atunci cand tu ai treaba.
Daca exemplul negativ esti chiar tu, va fi greu sa il indrepti pe copil pana ce nu iti schimbi si tu obiceiurile. Sfatul nostru: lasati televizorul si profitati de timpul castigat pentru a petrece timp calitativ mai important, impreuna cu cel mic – jucati-va jocuri de logica, iesiti impreuna sa faceti un sport, invatati-l ceva nou, cum ar fi sa deseneze sau sa danseze.
Sunt atatea activitati amuzante care ii vor ajuta creierul, in plina formare, sa se dezvolte! In schimb, televizorul, cu exceptia catorva programe destinate special invatarii copiilor, nu il va face decat sa stagneze si sa se plafoneze.
Conform studiilor din ultimii zece ani, televizorul e chiar mai nociv decat calculatorul, pentru ca cel dintai ofera totul de-a gata, imaginile sunt create de altii, iar cele mai multe emisiuni (desene animate) au un limbaj colocvial si chiar colorat’. In schimb, calculatorul, chiar si prin jocurile cele mai slabe, ii provoaca pe copii cel putin sa faca deductii, sa invete combinatii de taste si sa-si dezvolte reflexele.
Oricum, ambele sunt de evitat, mai ales exagerarile, in special pentru ca incurajeaza sedentarismul. Cum stii ca si copilul tau a intrat deja in tabara celor care exagereaza cu televizorul? Pai, e simplu: il deshide imediat ce vine de la gradi, foloseste expresii pe care le aude la desene animate, adesea neintelese cum trebuie (nu ezita sa i le explici daca auzi asa ceva), se comporta ca personajele din filme si nu are simtul realitatii…
Daca l-ai lasa sa se uite cat ar vrea, ar sta nonstop pe scaun, ar manca la televizor (de la cine sa fi invatat asta?) si nu ar iesi in parc sau in vizite nici sa-l pici cu ceara. Redu-i programul, deci, si alege cu atentie programele pe care are voie sa le vada: o emisiune cu animale sau un film de desene animate sunt binevenite pentru instruire, dar si pentru relaxare. Si nu uita: de acum, nu mai mult de doua ore pe zi!
Text: Arhiva Edipresse; Foto: Dreamstime.