Daca ar trebui sa alegi intre „frumos’ si „sanatos’ sau intre „cu succes’ si „destept’, ce ai raspunde?
Din fericire, atunci cand este vorba despre copii, nu suntem pusi sa facem aceste alegeri. Ei ne vin livrati cu tot ceea ce vor reprezenta calitatile si defectele lor, la pachet, de la mama-natura.
Un soi de loterie, la care multe dintre bilete sunt mai degraba castigatoare. Ce ne facem insa cand la aceasta loterie pe lozul cel mare scrie cu litere de-o schioapa „copil destept’?
Cand ne trezim cu o gagalice care la doi ani jumatate poate deja sa buchiseasca, care pe la patru – cinci ani ne corecteaza cand vorbim cu greseli gramaticale si care ajunge in clasa intai sa vina plictisita de la scoala si sa-ti explice pe un ton doct ca toata ziua s-au discutat numai banalitati si lucruri pe care le-a „fumat de mult.
Intr-adevar, un copil inteligent (exceptional, supra-dotat, genial sau cum ai mai vrea sa-i zici) poate sa fie in aceeasi masura o alinare, dar si o povara pentru familie. Curiozitatea unor asemenea copii este insatiabila de multe ori, presiunea lui „a sti’ este atat de mare, incat adultii cad secerati de epuizare in jurul lor, iar educatorii, invatatorii sau profesorii sunt pusi la o grea incercare.
Exista parinti pe care acest lucru ii sperie. Exista parinti care nu stiu cum sa faca fata foarte bine unei asemenea potriviri, carora mai-mai ca le vine sa spuna ca ar fi preferat si ei un copil normal, ca toti ceilalti. Pentru ca, de multe ori, excesele (chiar de inteligenta) sunt greu de digerat.
Mai ales pentru ca stim cu toti ca inteligenta in sine nu este cheia fericirii in viata, mai ales pentru ca stim exemple de genii nefericite – din filme si carti pare ca majoritatea geniilor au fost nefericite, dar aici poate sa fie si o exagerare a epocii.
Un copil inteligent necesita un efort suplimentar din partea familiei. Nu este foarte greu sa punem diagnosticul de „destept’ – ajunge sa-l urmarim in comparatie cu alti copii, si performantele vor fi rapid evidente.
Uneori chiar nu avem nevoie de un psiholog sa ne ajute, poate doar sa confirme si sa valideze observatiile noastre. Ceea ce e mai greu de realizat este sa reusim sa-l ajutam pe copil sa invete sa foloseasca aceasta inteligenta. Iar aici intervine arta de a fi parinte.
Cateva sfaturi:
Felicitari! Esti fericitul posesor al unui copil inteligent. Supra-dotat. Genial. Cu siguranta, insa, nimeni nu ti-a dat prospectul de la o asemenea jucarie.
Afla deci ca micul Einstein nu este numai o masinarie de recitat Luceafarul in fata musafirilor sau principalul protagonist al unei editii ad-hoc a emisiunii „Copiii spun lucruri trasnite. Daca usurinta lui de a-si folosi mintea este evidenta pentru toata lumea (nu numai pentru tine si pentru bunici!), atunci poti tine seama de cateva sfaturi utile din urmatoarea lista:
1. Inteligenta se cultiva – faptul ca baietelul sau fetita ta este haruit la capitolul inteligenta este o buna premisa pentru viitor, dar nu reprezinta solutia la toate problemele.
Un copil inteligent nu ajunge automat la varsta adulta un milionar sau un profesor universitar. Pas cu pas, este bine sa-i dai posibilitatea acestei inteligente sa se ascuta. Exista jucarii educative sau, printre altele, posibilitatea de a-i propune activitati stimulative mental (de exemplu, sahul).
2. Nu incuraja monomania – cand spun monomanie, ma refer la canalizarea aproape exclusiva a inteligentei (bune sau exceptionale) pe un singur fagas. Sunt copii inteligenti despre care foarte rapid se spune ca sunt „buni’ la cifre sau la romana, iar acest „bun’ la ceva ii sorteste inca de la inceput sa se ocupe exclusiv de domeniul respectiv.
In teorie, putem sa profitam de o buna inteligenta pentru a deschide noi si noi orizonturi. Este bine ca un copil exceptional, cu inclinatii spre stiinta si discipline reale, sa fie incurajat sa aiba cel putin si o activitate creativa (de exemplu, pictura sau muzica), chiar daca nu va excela in acest domeniu niciodata. Sau, cine stie?