Polipii nazali sunt prelungiri ale mucoasei care captuseste cavitatea nazala si sinusurile paranazale. Prezenta polipilor poate sa determine un grad de obstructie a cailor respiratorii. Daca aceste formatiuni ajung la dimensiuni mari, pot duce chiar la deformari atat la nivelul oaselor nasului, cat si la nivelul altor oase ale fetei.Prezenta polipilor nazali este de aproximativ 0,1% in randul copiilor. Cei mai multi dintre ei sunt copii cu fibroza chistica, o boala genetica care afecteaza secretia glandelor exocrine, manifesta indeosebi la nivelul tractului respirator si digestiv.O frecventa crescuta s-a remarcat la copiii cu hipersensibilitate la aspirina. Mecanismul de formare nu este pe deplin elucidat, dar rolul inflamatiei cronice pare a fi cel mai important. Exista, se pare, o legatura intre sinuzita cronica, rinitele alergice sau astm si formarea polipilor nazali.Simptomatologia este strans legata de numarul, sediul si dimensiunea polipilor. Nasul infundat, respiratia orala, vocea nazala, secretiile nazale, sforaitul, durerile de cap sunt cele mai frecvente manifestari ale afectiunii.Pierderea totala sau partiala a mirosului este un argument pentru a diferentia o sinuzita cronica de prezenta polipilor, dar aceste afectiuni pot coexista atunci cand polipii impiedica drenajul sinusurilor in cavitatea nazala.5%din cazurile de polipi nazali operati pot recidiva. Este important sa mergi la consult ORL in mod repetat.Diagnostic si tratamentExamenul clinic trebuie completat de investigatii imagistice: radiografia, endoscopia nazala, tomografia sau rezonanta magnetica nucleara pot fi necesare.Uneori, examinarea mucoasei nazale arata prezenta unui numar crescut de eozinofile in contextul unei predispozitii alergice care a favorizat formarea polipilor.Tratamentul: chiar daca prezenta polipilor a survenit pe un teren alergic, studiile clinice nu au demonstrat ca tratamentul antialergic ar aduce beneficii semnificative.Corticoterapia orala, locala, inhibitorii de leukotriene (Singulair), diureticele aplicate local cu efect antiinflamator, antihistaminicele sunt alternative terapeutice non-chirurgicale, dar care nu au in toate situatiile eficienta asteptata.Realizata pe cale endoscopica, operatia poate fi efectuata chiar fara a necesita internarea pacientului. Se poate face cu anestezie locala sau generala.Dupa operatieO selectie corecta a cazurilor chirurgicale, respectarea recomandarilor postoperatorii si controalele repetate determina un bun prognostic postoperator cu scaderea riscului de refacere a polipilor. Totusi, cu titru foarte izolat, uneori pot aparea complicatii dupa rezectia polipilor nazali.Acestea pot fi: hemoragii severe, scurgeri de lichid cefalorahidian, hemoragii intracraniene, meningita, afectarea nervului optic, lezarea canalului nazolacrimal sau chiar, extrem de rar, decesul.Inaintea operatieiDupa operatieSe recomanda efectuarea unui examen cu computer tomograf pentru a exclude prezenta anumitor anomalii anatomice.Experienta si priceperea medicului specialist ORL fac sa fie evitate complicatiile neurologice, afectarea orbitei sau hemoragiile importante.Formatiunile extrase pot fi supuse unui examen anatomopatologic.In ciuda unei interventii corect efectuate, polipii pot recidiva daca factorii care au determinat aparitia lor persista.Este bine de stiut faptul ca tratamentul postchirurgical si supravegherea atenta pot preveni recidivele.Restabilirea mirosului nu poate fi garantata. Vegetatiile adenoidieneUn tablou clinic asemanator si o frecventa mai mare in randul copiilor o are hipertrofia adenoidiana. Tesutul limfatic din nazofaringe se poate hipertrofia de cele mai multe ori in urma infectiilor.Masa de tesut determina un anumit grad de obstructie, impiedica drenajul secretiilor nazale, blocheaza comunicarea dintre ureche si nazofaringe (trompa lui Eustachio), iar fluxul normal al aerului respirat este perturbat. Manifestarile clinice sunt legate de sediul si volumul maselor limfoide: copilul respira pe gura, zgomotos.Mucoasa bucala este astfel in permanenta uscata. Vocea este nazala. Tusea apare indeosebi in cursul somnului, cand secretiile se scurg posterior, in faringe. Copilul are o secretie nazala cvasipermanenta, sforaie si doarme agitat, se trezeste obosit.Stabilirea diagnosticuluiDiagnosticul se stabileste in urma examinarii clinice: vizualizare indirecta cu ajutorul oglinzilor de examinare sau cu fibroscopul. Examenul radiologic ajuta la stabilirea zonelor de obstructie din nazofaringe.Unii copii pot avea un defect de inchidere a palatului (a cerului gurii). „Omusorul” despicat, format din doua parti, poate trada un defect de inchidere a cutiei craniene. Rezectia chirurgicala a tesutului adenoidian hipertrofiat se va face numai daca obstructia cailor respiratorii este severa, eventual odata cu reconstructia palatului sau va fi numai partiala.Tratamentul vegetatiilor adenoide Tratamentul medicamentos nu reuseste de cele mai multe ori salvarea de la operatie. Rezectia chirurgicala se recomanda daca persista respiratia orala, copilul vorbeste „pe nas”, apar repetate episoade de faringita la care este evidenta legatura cu hipertrofia adenoidiana, se inregistreaza repetate episoade de otita medie, copilul are un facies modificat, adenoidian. Cea mai frecventa complicatie postoperatorie o reprezinta hemoragia.Uneori, rezectia vegetatiilor adenoide e insotita de cea a amigdalelor. Decizia de a „scoate” amigdalele se ia pe criterii bine stabilite, deoarece acestea au un rol imunitar important.AmigdalitaAlte formatiuni limfatice de la nivelul nazofaringelui sunt amigdalele palatine. Ele se afla pe partile laterale ale faringelui, in partea sa profunda. Impreuna cu structurile limfatice din peretii faringelui si cu cele de la baza limbii alcatuiesc o importanta bariera imunologica sub denumirea de „inelul lui Waldeyer”. Cand eficienta raspunsului imunitar este depasita, acestea pot fi sediul unor infectii acute sau cronice.De cele mai multe ori infectiile „prind” atat faringele si amigdalele, cat si tesutul adenoidian din faringe, asa incat termenii de faringoamigdalita sau adenoamigdalita definesc in mare parte acelasi tablou clinic. Faringoamigdalita are de cele mai multe ori o cauza virala. Dintre bacterii, cel mai frecvent este implicat Streptococul hemolitic de grup A.Simptomatologia Simptomele se instaleaza treptat, cu febra moderata, stare generala modificata, pierderea poftei de mancare, dureri de gat, secretii nazale. In infectia streptococica debutul se instaleaza mai abrupt, afecteaza de obicei copiii peste doi ani, febra poate ajunge la 40ºC, starea generala e alterata si e marcata de dureri abdominale, varsaturi, dureri de cap.Faringele e rosu, pe palat pot aparea mici pete hemoragice si la peste un sfert dintre copii se observa marirea amigdalelor si un exudat care le acopera. Infectiile virale se insotesc de ochi inrositi, umezi, secretii nazale si tuse.Metode de tratamentTestele rapide sau culturile din exudatul faringian pot confirma sau infirma prezenta Streptococului. Repetatele infectii respiratorii din perioada copilariei sunt puse, de multe ori, in mod gresit, pe seama amigdalitei cronice.Tratamentul infectiei virale este simptomatic cu antitermice, repaus si o buna hidratare. Tratamentul amigdalitei streptococice se face cu Penicilina sau „rude” ale acesteia, timp de zece zile.Pentru copiii alergici se pot folosi macrolide (eritromicina, claritromicina). Profilaxia de lunga durata, chiar pe viata, poate fi necesara daca apar complicatii reumatismale. }inand cont de rolul amigdalelor in apararea impotriva infectiilor, decizia de indepartare a lor se ia astazi cu multa atentie. Contraindicatiile amigdalectomiei: diateze hemoragice, boli severe ce nu se pot controla prin tratament, anemie, risc anestezic crescut.Text: Dr. Alexandra Cozinov, medic specialist neonatolog; Foto: 123rf.com