In ultima perioada m-am gandit din ce in ce mai des la corelatia dintre stima de sine, aparitia conflictelor interpersonale, nivelul ridicat de stres si lipsa unui tip de comunicare functional .Pornind de la ideea ca toata relationarea noastra cu ceilalti are la baza comunicarea, importanta integrarii unui tip de comunicare functional este de luat in calcul.Probabil ca fiecare dintre noi a trait situatii in diferite planuri ale vietii in care, desi am vrut sa transmitem ceea ce simteam sau doream, am ales sa reprimam emotiile, dorintele, nevoile sau sentimentele, in detrimentul propriei persoane si a starii de bine, din cauza temerii de a nu fi judecati de cei din jur, catalogati, etichetati.Cel mai probabil ulterior acestei actiuni au urmat o serie de trairi cum ar fi frustrarea, neputinta, nedreptate, dezamagirea, sentimentul de vinovatie atribuit propriei persoane, emotii greu de gestionat, trairi care au putut fi manageriate sau nu in functie de resursele de care fiecare dintre noi dispune.Daca ar fi sa asemanam reprimarea acestor emotii, dorinte, nevoi si sentimente cu presiunea care apare in cazul unei sticle de sampanie calda si agitata, am ajunge la concluzia ca aparitia unei rabufniri poate fi iminenta, in sensul in care este suficient un stimul mic pentru aparitia unei reactii puternice, de necontrolat.Literatura de specialitate denumeste capacitatea individului de a comunica, impartasi si promova propriile drepturi, opinii, experiente, emotii, sentimente, nevoi, dorinte, asteptari, tinand totodata cont si de ale celorlalti, ca o comunicare de tip asertiv, in timp ce reprimarea acestora tine de un comportament pasiv. Rabufnirea amintita mai sus este intalnita in literatura de specialitate ca un comportament agresiv.Sa ne imaginam o situatie des intalnita la locul de munca: ai un raport de activitate de facut si dupa ce il livrezi sefului, acesta vine la tine in birou si-ti spune ca rezultatul este sub nivelul asteptarilor sale.Avand un comportament pasiv, putem pleca capul si spune spasiti ca asa este si ca-l vom reface, un comportament agresiv ne-ar indemna sa-i raspundem superiorului ierarhic ca daca nu ii convine felul in care am abordat lucrarea, n-are decat sa o faca el, in timp ce avand integrata o comunicare asertiva am putea sa ii raspundem ca intelegem felul in care apreciaza ca fiind lucrarea si ca mai putem modifica anumite aspecte la ea, atata timp cat ne ofera si niste sugestii cu privire la ce i s-a parut neconcordant cu realitatea.In toate cele trei cazuri folosim cate un tip de comunicare, iar daca primul ne poate aduce frustrare si scaderea stimei de sine, al doilea ne poate genera emotii puternice de furie, cel de-al treilea poate fi modelul functional prin care, desi admitem ca poate am comis o eroare, ne exprimam punctul de vedere si suntem dispusi sa revizuim cele scrise sub indrumarea celui nemultumit de rezultat.Pentru ca tipul de comunicare ne influenteaza toate planurile existentei, este foarte important sa intelegem ca avem optiunea de a-l schimba atunci cand constientizam existenta mai multor costuri decat beneficii.Programele de antrenament asertiv pe care le propun clientilor mei contin mai multe etape si sunt sustinute de practicarea unor “experimente” in plan comportamental.De regula pornesc de la ideea ca atat comportamentul asertiv, cat si cel pasiv, dar si cel agresiv au forme de manifestare diferite in plan relational, manifestandu-se verbal si nonverbal intr-o maniera specifica.A cunoaste aceste manifestari reprezinta o prima conditie in dezvoltarea capacitatii de autocontrol in situatii sociale. Congruenta limbajului verbal cu cel nonverbal este foarte importanta pentru ca sta la baza transmiterii unui mesaj clar si usor inteligibil interlocutorului. Pe de alta parte limbajul nonverbal are o pondere mult crescuta fata de continutul vorbirii, in exprimarea mesajului.Sa ne imaginam cum ar arata situatia in care parintele ii spune copilului: “Te voi ruga sa-ti strangi jucariile de pe covor!”, timp in care, adultul este incruntat, corpul este inclinat spre cel mic, iar distanta dintre cei doi este mai mica de o jumatate de metru. – Toata aceasta scena ne trimite cu gandul la o comunicare agresiva, chiar daca mesajul verbal, luat separat de cel nonverbal, poate indica o cerere formulata direct si careia nu ii putem atribui nicio conotatie ostila.Pornind de la ideea ca este foarte important cum spunem ceea ce spunem, putem ajunge la concluzia ca incongruenta intre mesajul verbal si cel nonverbal poate fi una din sursele multiplelor probleme relationale.Lipsa asertivitatii are la baza, de regula, existenta unor credinte irationale pe care persoana rareori le verifica prin confruntarea cu realitatea.Gavin ( 1997) prezinta cateva “mituri” care impiedica oamenii sa aiba un comportament asertiv.Un mit foarte des intalnit are la baza ca distorsiune cognitiva (care nu este altceva decat un gand negativ intemeiat pe o eroare de logica) “citirea gandurilor” si apare sub forma credintei ca: “ceilalti, cu cat ma cunosc mai bine sau daca ma iubesc, stiu ce-mi place si ce ma deranjeaza.”Probabil ca ati intalnit situatii in care aflandu-va intr-o relatie ati tras concluzia ca partenerul nu va mai iubeste pentru ca prefera sa vada meciul decat sa mergeti la cinema.In fapt, ceea ce poate fi important pentru mine, nu este cu necesitate important pentru ceilalti si tinand cont de faptul ca fiecare dintre noi este unic, este firesc sa ne raportam in mod diferit la aceeasi situatie.Acest mit mai aduce in discutie un aspect foarte important, si anume expectatiile noastre cu privire la ceilalti. Desi am intalnit unele afirmatii sub forma “nu este bine sa ai asteptari de la ceilalti” pe retelele de socializare, as putea sa le contrazic, sustinand ca atata timp cat am asteptari de la celalalt este necesar sa i le aduc la cunostinta, pentru a exlude ideea ca ceilalti ne pot citi gandurile.Un alt mit des intalnit este “mitul obligatiei” care are la baza credinta potrivit careia daca o persoana apropiata imi cere ceva, eu sunt obligata sa ii raspund afirmativ, daca ii sunt o prietena buna sau daca sunt o persoana altruista. In acest caz se aplica si reversul si anume “daca cer ceva unei persoane apropiate, va raspunde cu da, daca imi este un bun prieten”.Cati dintre noi nu am trecut prin momente in care o prietena ne-a rugat sa iesim cu ea in mall la o sesiune prelungita de shopping si desi eram implicati intr-o alta activitate sau pur si simplu nu aveam starea necesara de a iesi in mall, am ales sa raspundem cu da cererii, netinand cont de propria persoana si lasand in plan secund activitatile in care eram implicati.Sau poate au existat situatii in care am cerut un serviciu unei persoane apropiate si lovindu-ne de un refuz, am tras concluzia ca persoana nu ne este tocmai un prieten apropiat.Prezenta acestui mit nu face decat sa genereze un sentiment de obligatie in relatiile interpersonale si sa impiedice manifestarile autentice.In cazul mitului care presupune supunere pentru a obtine afectiune, cei care se ghideaza dupa el traiesc cu credinta ca “trebuie sa fiu validat de cei din jur, altfel nu valorez nimic”. Acest mit creste conformismul si obedienta fata de persoanele care cred in el, in detrimentul propriei persoane.Cunoasterea drepturilor asertive si promovarea lor, tinand totodata cont si de faptul ca ceilalti au aceleasi drepturi ca si noi, este urmatorul pas in antrenamentul asertiv.In cadrul procesului terapeutic le explic clientilor mei ca promovarea propriilor drepturi in raport cu ceilalti, fara a tine cont de drepturile lor, duce la adoptarea uni comportament agresiv, care poate avea tot atatea costuri ca si un comportament pasiv.De cele mai multe ori, clientii cu un comportament pasiv, adopta o comunicare de tip agresiv ca pas premergator integrarii asertivitatii.O intrebare care imi este pusa foarte des este: “Si daca eu imi schimb comportamentul si ceilalti se comporta ca si pana acum, ce am rezolvat?"Un raspuns pertinent poate fi ca este suficient ca un singur membru al unui grup sa-si schimbe comportamentul pentru a genera schimbari semnificative in dinamica grupului, dar si ca in ultima etapa a antrenamentului asertiv, clientii intra in contact cu tehnici ce pot fi folosite in relationarea cu cei care le neaga dreptul la asertivitate.Dezvoltarea unui comportament asertiv este un proces anevoios ce implica o restructurare cognitiva, tinand cont de faptul ca persoanele care isi doresc aceasta schimbare au folosit pana in acel moment un comportament disfunctional care presupunea mai multe costuri decat beneficii si ca invatarea acestui nou comportament implica un efort de constientizare si de restructurare care nu apartine obisnuintei.Diana Dinca Psiholog clinician / Psihoterapeut www.SelfCareCenter.ro