Dupa o sarcina in care nu am avut nici o problema, in luna a saptea, s-a descoperit ca bebelusul meu nu mai crestea, nu se mai dezvolta in burta si s-a hotarat sa il scoata la urgenta prin cezariana. Astfel pe 28.01.2008 la 15.45 sa nascut Ciprian al nostru....dar a intrat in coma imediat dupa nastere.
Cred ca sunt in asentimentul tuturor mamicilor cand scriu ca am o minune de copil. S-a nascut intr-o zi sfanta acum 6 ani jumate, pe 25.03.2002...o mogaldeata vesela cu doi ori albastri mari si curiosi.
Pe parcursul sarcinii imi tot imaginam cum va fi momentul nasterii...vazusem nenumarate filme si imi facusem eu o idee...
David a fost foarte asteptat si dorit de noi, parintii lui. A venit pe lume pe 25.06.2008, in urma unei operatii de cezariana, dupa multe discutii, pentru ca am vrut sa nasc normal. David trebuia sa se nasca in jur de 15 iunie, dar s-a lasat asteptat.
"Aveti un baietoi!..." Cam asa au sunat primele cuvinte in legatura cu Mihai care s-au rostit atunci, pe holurile maternitatii. Un baietel vioi, sanatos si voinic de 4,250 kg am reusit sa aduc pe lume, prin cezariana, dupa un travaliu de vreo 12 ore.
Sunt o tanara mamica de 23 de ani, ce are doi puiuti ca in povesti. O fetita, Elena-Mirela, de 2 ani si 7 luni, si un baietel, Mihai, de doar o luna. Nu am uitat si nu voi uita niciodata experienta nasterii celor doi copii ai mei, pentru ca fiecare m-a marcat in mod deosebit...si nu intr-un mod neplacut.
Salut tuturor bebelusilor. Sunt Andrei Sebastian, am 8 luni si am sa va spun povestea venirii mele pe lume.
Sunt mamica a doi baietei, doi ingeri neastamparati, primul de 6 anisori, Luigi - Catalin si al doilea de 1 an si 7 luni, Andrei - Nicolas. Cand am ramas insarcinata cu Luigi aveam doar 20 de ani eram o viitoare mamica destul de tanara, dar dornica sa aduca pe lume un pui al ei.
Se instala toamna cand eu asteptam in fiecare zi sa vina pe lume puiul meu care in imaginatia mea avea ochi verzi, era brunet si zapacit ca si mine. Intr-o sambata, 28 octombrie am hotarat sa merg eu la spital, stiind ca doctorul meu era de garda sa-i spun ca vreau sa nasc, dar normal nici nu vroiam sa aud de cezariana.
Desi a fost destul de greu la nastere, pentru ca bebelul meu nu a fost coborat si m-am chinuit putin pana sa coboare, am avut noroc de niste asistente dragute care m-au ajutat, dar care m-au si incurcat putin. De ce spun asta?
Anul trecut a fost un an extrem de calm si linistit. Aveam planuri mari de vacanta, de relaxare. Toate lucrurile decurgeau exact asa cum ne propusesem. Pe la mijlocul lui iulie merg la un control de rutina, la ecograf. Ma asteptam sa am o anexita, ceva.
Orice poveste incepe cu "A fost odata...", insa eu voi sparge tiparele de aceasta data...Nu! nu pentru ca am pretentia de a fi un om deosebit si nici printesa nu ma cred, nu am palate si nici servitori, insa am o comoara nepretuita, un Fat-Frumos care se numeste Bogdan-Andrei...hmmm...haideti sa pastram numele de alint totusi si sa ii spunem Strumfica.
Totul a inceput anul trecut , cam in aceasta perioada. Dupa aproape 2 ani in care luna de luna am sperat, iata ca cele doua liniute mult asteptate s-au arat pe testul de sarcina. Am avut parte de o sarcina minunata, dar mai ales linistita, fara dureri, greturi sau alte emotii negative.
Totul a inceput in vara anului 2006 cu o simpla diaree. Copilul avea deja 1 an si jumatate. La prima infatisare la medicul de familie, acesta mi-a zis: Stati linistita ca nu este altceva decat o simpla diaree.
As vrea sa va impartasesc o farama foarte importanta din viata mea. Povestea incepe asa: eram casatorita de 1 an si incercam sa am un copil. Si eu si sotul meu am facut toate analizele posibile pentru a ne asigura ca suntem sanatosi si nu exista nici un motiv pentru care sa nu raman insarcinata.
A fost odata ca niciodata o printesa rasfatata si preaiubita pe nume Maria. Inca de la nastere, Maria s-a dovedit un copil deosebit (cum sunt totii puii pentru parintii lor). Din prima zi a refuzat categoric orice patut, fie el cat de scump sau cat de roz in favoarea bratelor mamei sale.
Bine v-am gasit! Numele meu este Maria, am 1 an si 6 luni si cu ajutorul mamei mele va scriu si eu cateva randuri. Cand am venit pe lume, mami abia astepta sa ma vada, dar desi sunt fetita, mami ma striga: Alexandru. Curios, nu-i asa?
Sunt mamica pentru a doua oara de putin timp, iar sentimentul care il ai e covarsitor. Vladut are 3 luni iar Ionut 12 ani. E super sa vezi ca dimineata, cand vrei sa mai stai putin in pat dupa o noapte alba, vine cineva si iti spune dulce: "Mami, mai stau eu cu fratiorul meu si ma joc, vrei?"
A doua noastra intalnire cu Bianca s-a peÂtrecut in parc. A fost prima ei iesire oficiala, alaturi de mami si de tati.
Cand Darius, fiul meu avea 3 ani si 2 luni a venit pe lume surioara lui Andreea. Dupa ce am nascut am stat cu perfuzii vreo 3 ore timp in care asistenta i-a permis fiului meu, insotit de soacra mea, sa ma vada. O sa tin minte toata viata expresia fetei lui.