O femeie vrea să devină mamă. Este unul dintre cele mai simple și mai frumoase lucruri din lume. Atât doar că, uneori, Dumnezeu, soarta sau cine mai știe cine se împotrivește. Și atunci, totul poate deveni o luptă medicală lungă, complicată și chinuitoare. Există însă multe femei care aleg adopția pentru a-și dărui împlinirea unui copil. Și pentru ele viața redevine simplă și frumoasă.„Mă întreb dacă nu l-am născut chiar eu“Stanca Mezei, o mamica adoptiva, locuieste tocmai in inima Transilvaniei, la poalele Feleacului. Are 30 de ani, e casatorita din 1997, de cand era in anul trei de facultate, si „a vrut sa conceapa doi copii si sa adopte unul“.Asa isi dorea ea de cand avea 16 ani, poate ca o premonitie. „Am asteptat sa termin eu facultatea si am inceput sa «muncim» pentru un bebe. Timpul trecea si bebe nu a vrut sa apara. Atunci am apelat la un medic (apoi la mai multi), am trecut prin tot felul de investigatii si tratamente, fara rezultat.Am trecut prin momente foarte grele, chiar era sa ne despartim din cauza asta. La un moment dat am renuntat si la serviciu, ca sa ma pot ocupa de tratamente, dar nu am reusit decat sa ma aleg cu o depresie crunta.“Dar, in 2004, in primavara, a citit un articol despre adoptie si a decis sa urmeze aceasta cale. De dorit, isi doreau amandoi o fetita, in nici un caz un baietel, si asa au si decis sa aleaga, pentru ca „avantajul“ adoptiei este chiar posibilitatea optiunii. Nici prin gand nu le trecea ca soarta va decide altfel...Si-au anuntat toata familia ca vor sa adopte un bebe, insa dincolo de faptul ca s-au bucurat ca familia va avea un copil, rudele au primit vestea cu destula retinere.„Pasii de urmat au fost cam acestia: am depus cererea la Directia de Protectie a Copilului Cluj (DPC) pentru a adopta un copil. A urmat ancheta sociala, testarea psihologica, analizele medicale, iar dupa circa o luna de zile am primit atestatul de familie adoptatoare. Apoi am asteptat sa primim o veste.Asistenta sociala ne-a spus ca are un baietel de trei luni, dar noi am refuzat. Doar voiam fetita. Peste cateva zile a venit cu dosarul unei fete, tot de trei luni. Am zis «da» si am mers la o casa de tip familial, s-o vedem pe micuta.“Cand a cunoscut-o pe fetita, Stanca n-a simtit nimic in adancul sufletului. Nu stia ce trebuie sa simta, dar parca lipsea ceva. S-a simtit chiar putin vinovata ca fetita, care era o dulce si jumatate, n-a atras-o cu nimic.„Intre timp a venit o asistenta cu Razvan, fiindca era ora lui de masa. Cand l-am vazut, mi s-au taiat picioarele, ca atunci cand te indragostesti prima data si vezi persoana iubita. Primul meu gand a fost: «Ce tare seamana copilul cu sotul meu!». Impactul sufletesc a fost asa de puternic, incat si asistenta sociala a zis ca asta e copilul nostru.“A urmat apoi o perioada de cunoastere, analizele medicale, iar dupa circa o luna de zile s-a decis incredintarea. Pe 20 iulie 2004 l-au luat acasa pe Razvan, care avea atunci patru luni si jumatate. „Adaptarea a fost destul de grea, mai ales pentru mine.In acea perioada am inceput diversificarea alimentatiei si trecerea de la biberon la lingurita. A fost foarte greu, dar minunat. In sfarsit, aveam un copil! Bunicilor le-a trecut toata reticenta cand l-au vazut, iar acum sunt indragostiti de el si ii fac toate poftele. Pentru el, orice se poate“.Un an mai tarziu, Judecatoria Cluj a pronuntat sentinta definitiva si procedura de adoptie s-a incheiat. Razvan devenise, si in acte, fiul familiei Mezei.Stanca recunoaste ca, in cazul ei, adoptia a mers destul de usor, ca n-au fost cine stie ce dificultati, dar spune ca si daca s-ar fi izbit de probleme birocratice, nu ar fi renuntat cu nici un chip, pentru ca dorinta de a avea un copil era prea mare. „Inainte de adoptie ma intrebam daca o sa imi pot iubi copilul fara prejudecati. Acum ma intreb: «Oare chiar nu l-am nascut eu?».“Un copil adoptat nu este o... „soluție“ salvatoareLiliana Csaki are putin peste 35 de ani, arata serioasa si chibzuita, si pe fata nu i se citeste decat usurarea momentelor de acum. Caldura unui fel de implinire, ca de un gand ascuns si linistitor dus pana la capat.Sta asezata in „camera copiilor“, in mijlocul jucariilor pe care le-au imprastiat Laura si David, si, privindu-i pe micuti, chipul i se umple de un zambet bland. Vorbeste linistit, cu o cumintenie molcoma, ca de om care a vazut si a trait multe: „De fapt, acum descopar cat de usor imi vine sa vorbesc despre faptul ca amandoi micutii mei sunt adoptati.Nu simt nici o greutate sa povestesc despre hotararea mea, fiindca pe David si pe Laura ii simt ca pe copiii mei, ca pe o parte din fiinta mea. Momentul deciziei a venit asa, cum sa zic?, normal, dupa zece ani de casnicie si dupa ce eu si sotul meu ne construiseram deja o cariera ca avocati, dar pentru ca ne doream cu adevarat un copil, nu pentru ca trebuia sa avem un copil. Il doream din suflet.Vezi tu, multe femei privesc adoptia ca pe o alternativa, ca pe o ultima solutie: am incercat asta si aia si pe ailalta... Si ce sa stiu sa mai fac?! Hai sa adopt un copil, asa, ca sa fiu si eu in randul lumii!“Laura, blonduta si neastamparata, o priveste pe Liliana cu seriozitate prin ochelarii alunecati pe varful nasucului.„Mami, dar tu esti mama naturala? „Nu, puiule, eu sunt mamica adoptiva“. „Ei, n-are nimic, fiindca tot mamica mea esti, nu-i asa?“ Liliana surade vazandu-mi nedumerirea.„Da, eu i-am spus Laurei adevarul, de la bun inceput. Sunt de parere ca nu trebuie sa-i ascunzi copilului faptul ca esti parinte adoptiv. Esti, pur si simplu, mama lui si atat. Daca ti-ai dorit un copil si ai adoptat, el este copilul tau, deci nu te poti comporta cu el altfel decat cu un copil pe care l-ai fi nascut tu.“De cinci ani, de cand a luat-o pe Laura de la un asezamant pentru copii abandonati din Campina, Liliana este o mamica fericita, iar dupa ce l-a infiat si pe David, in urma cu doi ani, a devenit cea mai fericita mama din lume.David cel mic care este, macar deocamdata, cel mai cuminte dintre cei doi, alearga, topa-topa, dupa o masinuta cu telecomanda; e cat pe-aci s-o apuce, dar o rateaza la milimetru, dupa care vine razand cu gura pana la urechi sa dea mana „ca intre barbati“ si sa se recomande: „Daid“.Lucrurile cu adoptia au mers relativ usor, spune Liliana, dar acum, dupa ce s-a schimbat legislatia, recunoaste ca i-ar fi mai greu din punct de vedere strict birocratic.Acum, toate fazele procedurii de adoptie se desfasoara in instanta, nu exista termene clare si exacte pentru fiecare faza, se treneaza ingrozitor procedura, prin sistemul integrarii celui mic in familia largita pana la gradul al patrulea de rudenie si, in plus, se intra intr-un cerc vicios privind clarificarea situatiei juridice a copiiilor care pot fi adoptati.Nu, nu crede ca ar exista o varsta ideala pentru a adopta un copil. „Sigur, ideal este sa fie cat mai mic, dar acum, cu noile reglementari care interzic institutionalizarea sub varsta de doi ani, contactul cu copii adoptabili este mai dificil. Acolo insa e altceva, si asta au simtit toate mamele adoptive cu care am vorbit.E o chimie subtila a apropierii de copilul pe care il vezi, un simt special, un moment in care simti ca, uite, copilul asta va fi al tau! Clar, asa, fara explicatii, si esti convinsa sufleteste ca nu va fi altfel.“Despre trairile primelor momente impreuna cu micutii adoptati, Liliana vorbeste cu ochii stralucitori ca de o bucurie stiuta doar de ea si pe care cu greu as putea s-o inteleg. „Ce-am simtit atunci?Nu stiu sa explic prea bine. Ar trebui ca familiile care pot avea copii sa fie o vreme in locul meu, sa poata simti ce am simtit eu, ca sa inteleaga tot ce am trait. Prima data, ceva ca o strangere de inima: daca nu se poate? Dupa aia, indarjire, incet-incet incredere, apoi speranta, asteptare infrigurata, ca a unei sentinte – ori-ori, iar la urma fericirea, ca o implinire fara egal.“Sigur ca au fost multi care au vrut s-o descurajeze, chiar oameni la care nu s-ar fi asteptat. I-au zis ca-i o prostie, ca e riscant, ca poate fi doar o chinuiala in plus, ca car, ca mar, insa atunci cand a hotarat ca asta e calea, a hotarat si gata! „Eu voiam un copil. Si asta, nu pentru ca sa fiu in randul lumii, cum se zice, ci fiindca simteam ca a fi mama era o implinirea profunda a mea, ca om“.La plecare, Laura si David ma insotesc pana la usa. Gata, deja suntem prieteni. Se zbenguiesc fara astampar prin spatele Lilianei, pe langa geanta cu aparate de fotografiat, chicotesc, trag de cate un fermoar si se mandresc cu cate trei-patru jucarii in brate.Privindu-i, am senzatia ca, acolo, in camera aurita de galbenul soarelui de iarna, pluteste, bine pastrata, ca un secret, viata tainica a unei femei. O viata care vorbeste de-spre dragoste si putere. Despre un drum poate usor, poate greu, dar pe care binele si raul au acelasi pret si unde, la sfarsit, tot ceea ce conteaza e zambetul. Zambetul cald al unei mame care stie ca iubirea pentru un copil nu poate fi invinsa niciodata.Părinții adoptivi - “vacile de muls” ale celor naturaliCand o cunosc pe Otilia, ma conving rapid ca, deseori, curajul unei femei nu este absolut deloc ceea ce te-ai astepta sa fie. Prima impresie e ca nimic nu-i poate sta in cale. E deschisa, comunicativa si cu un aer cumva amestecat, parca tandru si nitel bataios.Subtire si delicata, are ochii adanci, rotunzi si plini de povesti, doar ca in ei staruie uneori o urma de tristete. Otilia s-a decis, si ea, sa adopte un copil, insa acum asteapta... Pentru ea, imperfectiunile legislatiei si interesele unor oameni au ridicat deja bariere in calea dorintei de a avea un copil.„Eram la un pas de a rezolva situatia, ma indragostisem deja de fetita care trebuia sa devina a mea, doar ca o prevedere stupida a noii legi a dat totul peste cap si, cu o zi inainte de termenul final, fetita mi-a fost luata. Problema este ca acum, dupa noua lege, nu se poate clarifica situatia legala a unui copil, pentru a putea fi declarat adoptabil, decat dupa ce el este dat in plasament.In acelasi timp, nu poti cere sa-ti fie dat in plasament, ca sa-l adopti, fiindca in orice moment cineva din familia mamei naturale – asta, pana la al patrulea grad de rudenie! –, poate sa vina sa-l ceara. Dupa ce au abandonat copilul prin maternitati ori spitale, li se spune exact unde este dat in plasament, numere de telefon, adrese, loc de munca, pentru ca sa poata veni in vizita.Asa ca, exact cu putin inainte de a fi adoptat copilul, oricine din familia lui naturala poate veni sa-l ceara inapoi. Sau sa vina sa pretinda bani, ca sa nu il ceara inapoi – ceea ce se si face adeseori – si sa repete asta la nesfarsit.Asa, familia potential adoptiva, care tot spera sa-si vada visul implinit, devine o mana cereasca, un fel de vaca de muls pentru niste oameni fara scrupule. O astfel de prevedere – legala, e drept, dar care da loc la abuzuri intolerabile si traumatizante pentru toata lumea – te da peste cap, te descurajeaza, ca si cum cineva ti-ar spune in fata ca nu esti bun de parinte.Eu insa imi tot repet ca poate asta se si urmareste, si atunci apare reactia inversa: ma indarjesc. „Si asta e rau?“, intreb asa, cu „naivitate“.Se aprinde: „De ce sa fie rau? E bine, fiindca ma incapatanez si ma lupt pentru dorinta mea. Chiar daca asta inseamna ore si zile pierdute, cozi lungi la audiente, nervi, ganduri negre, oboseala si tracasari fara numar.“ Otilia e, fara discutie, o luptatoare.Trece peste toate cu o putere de care n-ai crede-o capabila. O putere pe care o are, poate, un om dintr-un milion. Ii spun asta si intreb de ce a ales „bataia asta de cap“, de ce nu-si vede ea de facut avere, de pilda, de vreo descoperire ceva ori de ce nu scrie o carte, care s-o faca celebra? Rade si ridica din umeri. „Poate ca asa trebuie sa fie, ce zici?Asa e scris in destinul meu. Sa faca cineva pe lumea asta si acest lucru, sa devina parinte adoptiv. Nu conteaza numarul orelor pe care le pierzi, zilele de alergatura sau cu cati oameni trebuie sa te bati ca sa obtii legal adoptia. Si fiindca asa e drept! Sa fie cineva care sa ofere si copiilor ca ei sansa unui drum in viata.“Prețul de a fi mamă adoptivăPoate ca pretul de platit pentru a fi mama adoptiva e mare cateodata. Ori poate ca este mic, aproape de nebagat in seama. Nu stiu. Si, de fapt, nici nu prea mai are importanta.Este un pret, cel al lungilor analize, al asteptarilor, al zilelor de speranta si al noptilor de dragoste. Un pret al curajului, al lacrimilor, al umilintei. Sau poate pretul durerii, al unei intimitati distruse, al curiozitatii celorlalti, al luptei cu prejudecatile si cu rautatea oamenilor.Bucuria acestor femei si a copiilor lor conteaza infinit mai mult. Bucuria unui copil, increderea uriasa din ochii lui in tine, mama, si zambetul de pe fata, si curajul cu care o sa aseze in pamant primul pas din viata lui. Nu-i asa ca nu se compara cu nimic, cu nici o hartoaga, cu nici o strambatura a legii, cu nici o statistica de pe lumea asta? Si nu-i asa ca deseori curajul unei femei este cu totul altceva decat stim noi?Cifre care dau de gandit- In anii 2003 si 2004, abandonul copiilor a fost la acelasi nivel ca si acum 10, 20 sau 30 de ani.- Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului a declarat ca in 2004 numarul copiilor abandonati a fost de 4.502.- Dar un sondaj al Agentiei ONU pentru Drepturile Copilului arata ca, anual, in Romania sunt abandonati 10.000 de copii.- Dupa estimarile Guvernului, exista circa 5.000 de minori fara adapost.- Potrivit statisticilor Autoritatii Nati-onale pentru Protectia Copilului si Adoptie (ANPCA), in decembrie 2003, numarul copiilor aflati in familii substitutive si in institutii era de 86.362.- In acelasi an, numarul copiilor disponibili pentru adoptie era de numai 5.500...Sursa: Studiul UNICEF „Situatia abandonului copiilor in Romania“Text: Adrian Caltan, Foto: Stutterstock