Am aflat ca sunt insarcinata cu doua zile inainte de cununia civila. Am crezut ca-mi fuge pamantul de sub picioare, atat eram de fericita.
Pe 28 mai, de Inaltare, un inger a coborat si de atunci sunt mamica pentru micuta Erika. Inca de cand era in burtica obisnuiam sa o mangai, iar ea imi raspundea cu manutele.
Draga Baby, esti alaturi de mine inca dinainte de a deveni mamica, cand citeam experientele cititoarelor tale si ma gandeam cand voi ajunge si eu sa traiesc minunea aceasta de a fi mama.
Pentru multi copii, momentul mesei devine o “sesiune” de negocieri, cu promisiuni de fel si fel de deserturi si premii la final. Insa aceste promisiuni nu incurajeaza alimentatia sanatoasa.
Primele zile de scoala pot aduce, pe langa alte probleme de adaptare, si diverse neplaceri cauzate de intrarea celui mic intr-o colectivitate.
Prima zi de gradi a fost plina de emotii, mai mult pentru noi, parintii. Tin minte ca am plecat plangand de la gradi, atunci cand l-am lasat prima data pe baietelul meu, Alex si o sunam pe educatoare tot timpul, pentru a vedea ce face puiul meu.
Sunt mamica! In sfarsit, dupa luni de lacrimi si asteptari, pot sa-mi stang printesa la piept. Dupa o sarcina cu peripetii, am nascut o fetita sanatoasa, frumoasa, perfecta.
Am un baietel de 2 luni si jumatate, care se numeste William-Albert. Trecem printr-o perioada mai dificila, deoarece suferim din cauza colicilor.
Fetita mea nu doarmea pana nu o mangaiam pe spate de-a lungul coloanei vertebrale, pe ceafa. Daca uitam sau eram prea obosita, se culca pe burtica cu suzeta in gura, sa inteleg ca-i este somn, imi lua mana si si-o punea pe spate, ca sa pricep ce am de facut.
Cand esti mamica pentru prima data, nu stii cum sa te joci cu mogaldeata de cateva saptamani, mai ales ca ea se invarte in jurul a trei cuvinte de baza: nani, papa, pampi...
Cand l-am nascut pe Alex a fost cea mai fericita zi din viata mea, mai fericita decat cea in care m-am casatorit. Mi l-am dorit foarte mult, iar cand l-am vazut langa mine, o mana de om, nu mi-a venit sa cred.
Prima zi de scoala a fetitei mele a fost deosebit de emotionanta, cu flori si hainute impecabile, asteptam sa vina dna invatatoare, pentru a-i prelua pe copilasii timizi, care paseau cu grija pragul clasei I, acele momente sunt unice.
Am venit acasa cu o veste minunata: o sa mai avem un bebelus. Au urmat o serie de intrebari din partea fetitei care avea 3 ani si un pic: cand va veni, ce va fi fata sau baiat, cum o sa arate si multe altele.
Ne doream foarte mult un copil, doar ca se incapatana sa nu vina! Am facut o multime de analize, dar totul era in regula... mai putin menstruatiile mele neregulate. Atunci am zis: ce-o fi,o fi!
De cand era inca in burtica am vorbit cu el, pentru noi este un ingeras. Ne jucam toata ziua cu el si vorbim si ii spunem povesti, iar zambetul lui e de neinlocuit.
Am un baietel de 4 luni, pe care ni l-am dorit din toata inima, iar perioada de sarcina a fost foarte frumoasa, o experienta minunata.
Anul trecut Darius a trait emotia primei zile la gradinita. Din vreme, am incercat sa-l pregatesc expicandu-i cate lucruri minunate se intampla acolo.
Am invatat inca de la maternitate ca un copil, in primele zile de viata isi recunoaste mama dupa atingere si mirosul pielii.
Inca din vremea cand eram insarcinata am comunicat cu copiii mei, le-am spus povesti si am mangaiat burtica. Spre surprinderea mea, atunci cand ma adresam burticii cu o mangaiere, copii mei imi raspundeau miscandu-se.
Mai sunt doar 3 saptamani si Tudor in sfarsit va putea merge pentru prima data la mult-asteptata gradinita. Sunt convinsa ca e foarte pregatit pentru pasul acesta, pentru ca de cand s-a nascut a acumulat tot ce trebuie sa stie un copil de varsta lui.