La început, părinților le e greu să facă deosebirea între un tip de plâns și altul. Care dintre hohote reprezintă o urgență? Care mai poate aștepta?Desigur, uneori motivul e evident. Când bebelușul plânge după primul vaccin făcut de pediatru, îți dai seama că urletul înseamnă „Aoleu! Asta mă doare!“ La ora două dimineața, când auzi suspine din pătuț, apoi un scâncet, urmat de un strigăt scurt și puternic, care crește în volum, trebuie doar să te uiți la ceas ca să-ți dai seama că e timpul să-l hrănești. Este, cu siguranță, un plâns de „Mi-e foame“.Atunci când copilul plânge timp de jumătate de oră după ce a fost hrănit, poate de vină e acel chili con carne pe care l-ai mâncat. Și asta pentru că toate condimentele ingerate de mama care alăptează pot ajunge în lapte, provocând gaze sau alte tulburări intestinale minore. Medicii pediatri le sfătuiesc, de obicei, pe mame să reducă la minimum consumul de alimente condimentate în perioada alăptării.Odată cu timpul și cu experiența și ascultând atent, vei învăța să interpretezi mesajul plânsetelor. Iată un mic ghid care să te ajute:UrletulCe auzi: Un plânset puternic, lung și ascuțit, apărut brusc și pe neașteptate. O pauză de respirație, apoi alt plânset exploziv, mai tare și mai insistent, fără melodie sau ritm. Când privești în pătuț, e posibil să vezi o gură larg deschisă, un trup tensionat, picioare ridicate și brațe zbătându-se.Ce înseamnă: „Ceva mă doare rău!“Ce să faci: Du-te repede acolo. Caută o explicație. A căzut ceva în pătuț? Își duce mâna la ureche ca să arate că îl doare? Vezi dacă are febră. Sună la pediatru.Plânsul ritmicCe auzi: Agitație, convulsii, un sunet glotal sau gutural din gât, un prim plâns sau scâncet, urmat de un plâns ritmic și fl ucturând ca intensitate.Ce înseamnă: „Mi-e foame!“Ce să faci: Alăptează-l sau dă-i biberonul. Dacă nu e ora obișnuită de masă a copilului, explicația poate fi că are gaze: ridică-l, ține-l la nivelul umărului și fă-l să râgâie.ScâncetulCe auzi: Agitație, urmată de un plâns subțire, apoi un plâns fără ritm, ce fluctuează ca tonalitate și ca volum. Se poate să auzi sunetul pe care îl face când își suge degetele. Când ajungi la pătuț, e posibil să vezi că se freacă la ochi sau că duce mâna la urechi.Ce înseamnă: „Mi-e somn!“Ce să faci: Dacă e vremea de culcare, iar bebelușul e în pătuț, așteaptă să vezi dacă plânsul încetează. Dacă da, uită-te la el și verifi că dacă îi e sufi cient de cald sau de răcoare. Dacă se joacă cu tine sau cu fratele lui, acest tip de plâns poate însemna suprastimulare – s-a săturat. Ridică-l, ține-l în brațe și liniștește-l până când plânsul încetează.VaietulCe auzi: Un plâns nazal și slab, asemănător ca tonalitate și fiind la fel de neașteptat ca plânsul de durere, însă mai redus ca volum și, uneori, cu o tonalitate mai coborâtă. Pauze de respirație, apoi plânsul se reia, uneori mai slab. E posibil ca fața să fi e roșie.Ce înseamnă: „Nu mă simt bine!“Ce să faci: Verifică semne imediate ale bolii, cum ar fi febra sau roșeața, picioarele contorsionate care indică durere abdominală, dacă își freacă urechea (infecție) sau dacă are diaree. Ține-l în brațe și liniștește-l. Sună pediatrul.Țipătul stridentCe auzi: Un țipăt brusc, tare și pătrunzător, o respirație ascuțită, apoi alt țipăt, din ce în ce mai pătrunzător.Ce înseamnă: „Ceva m-a speriat!“Ce să faci: Du-te rapid la bebeluș, ia-l în brațe și liniștește-l. Caută cauza și elimin-o. (Se poate să fi fost speriat doar de un zgomot mai puternic.) La bebelușii de zece–douăsprezece luni, plânsetul continuu de frică poate fi provocat de lipsa mamei: „Mama a dispărut. Se mai întoarce?“TânguireaCe auzi: Tânguire puternică, asemănătoare cu plânsul de durere, care începe treptat, însă e continuă. E însoțită, de obicei, de dat din picioare și de mișcare, ca și când ar încerca să își găsească poziția.Ce înseamnă: „Schimbă-mă!“Ce să faci: Uită-te la fundul bebelușului. În era scutecelor absorbante, doar faptul că e ude rar o cauză de disconfort. Caută posibila roșeață, semne de iritație, mâncărimi de la scutec și rezolvă problema. Scoate-i scutecele până se vindecă iritația.SuspinulCe auzi: Un plânset lung și puternic, de obicei înainte de culcare, care pare să nu se oprească.Ce înseamnă: „Mi-a ajuns pe ziua de azi!“Ce să faci: Înainte de toate, caută semne ale suprastimulării – se răsucește sau dă nervos din picioare – mai ales când bebelușul s-a jucat cu frații săi: ia-l în brațe, ține-l și liniștește-l; pentru asta ai nevoie de zece minute sau chiar de mai mult.Plânsul de disconfortCe auzi: Un plânset puternic, clar, continuu, care urcă și coboară, însă are un ritm bine definit.Ce înseamnă: „Mi-e frig!“ sau „Mi-e cald!“Ce să faci: Copiii sunt sensibili la căldură sau la frig. În mod ciudat, plânsul de „Mi-e frig!“ poate produce singur rezultate. Plânsul generează căldură, care ridică temperatura. Dacă bebelușul pare prea încălzit, scoate-i din scutece sau din haine.AccesulCe auzi: Izbucnire furioasă, bruscă, o pauză de respirație, apoi altă izbucnire. Seamănă ca tonalitate și ca ritm cu plânsul de suprastimulare.Ce înseamnă: „Chiar sunt furios!“ sau „Chiar sunt frustrat!“Ce să faci: Nu e vorba de o urgență. Urmărește scena. La bebelușii care pot sta în șezut sau se pot târî, acest plâns poate indica frustrare pentru că nu pot ajunge la obiectul pe care vor să îl apuce. La bebelușii care abia încep să meargă, plânsul poate însemna „Am înțeles cum să stau în picioare, dar cum mă așez din nou?“ Dacă e frustrat, oferă-i obiectul dorit sau ajută-l să își ducă la bun sfârșit scopul, indiferent care e acela.Suspinul ritmicCe auzi: Un plâns încet, care imploră, ritmic și insistent.Ce înseamnă: „Mă simt singur și neglijat. Vino la mine!“Ce să faci: Un părinte cunoscător va spune „Ah, acela e plânsul cu care cere atenție!“, știind că bebelușul, afl at în pătuț, vrea să stea cu restul familiei, în sufragerie. Vrea să fi e luat în brațe și adus în centrul evenimentelor. Pasul următor depinde de tine. Sursa: „Limbajul secret al bebelușilor“, Sally și Edwin Kiester, Editura Litera