Mulți bărbați vin la psiholog și încep să povestească cu o mare deschidere și sinceritate lucruri despre relația lor (care merge defectuos), dar, în cel mai tipic stil masculin, continuând – după identificarea problemei/problemelor – cu găsirea de soluții pentru acestea.De aceea îmi plac mie bărbații care vin la consiliere: îmi ușurează foarte mult munca, sunt inepuizabili în găsirea de soluții.Deci, știu care este problema, știu care ar fi posibilele rezolvări, dar continui să am problema. De ce? Pentru că nu pot, nu vreau sau (poate) nu am curajul să spun soției, iubitei/partenerei care sunt soluțiile din punctul meu de vedere. Ar trebui curaj pentru asta?Uneori, da, pentru că femeile obișnuiesc să ia totul personal, să nu analizeze obiectiv ceea ce partenerii lor afirmă, și să se considere victime și neînțelese. Și atunci, mai bine tac, strâng în ei nemulțumiri, resentimente și, deși știu care ar fi soluțiile, preferă să treacă în liniște peste aceste lucruri și să ia atitudine când deja este prea târziu...Ce-și doresc bărbații și nu spun? Lucruri simple, atât de simple încât femeile le ignoră, fără să își dea seama de importanța lor. Vreau și eu în brațe la mami! Mami, fiind soția... Desigur, nu vorbesc aici de acei soți imaturi care își doresc „în brațe“ la mămica lor personală, care, și acum, când ei au devenit capi de familie, îi masează pe burtică și îi șterg la guriță sau îi pupă pe botic.Vorbesc de bărbații adevărați, care își iubesc așa de mult soțiile care între timp au devenit mămici, încât nu îndrăznesc să mai ceară și ei o mângâiere, o îmbrățișare, un sărut. Soția este așa de neliniștită, așa de preocupată de cel mic, care este cu adevărat neajutorat, încât pare o enormitate să îi mai ceară puțină atenție și tandrețe și pentru ei.Așa că tati încearcă timid să se apropie de mami, însă nu prea are mare succes și se gândește: „Dacă o mai scap de ăla micu’, poate mă mai bagă și pe mine în seamă“. Dar când tati se ocupă de cel mic, mami nu trece la mângâieri, ci la nani. Și doarme, obosită, lăsându-l pe tati ușor nemulțumit și, în același timp, simțindu-se vinovat că este nemulțumit. Cu timpul, tăticul nemulțumit și cu sentimente de vinovăție va deveni un tătic resemnat și, mai târziu, unul revoltat.Asta, daca între timp nu renunță de tot. „Parcă mereu este ceva între noi – o jucărie, un pahar de apă cerut tocmai când credeam că a adormit copilul, plânsete neconsolate că vrea să doarmă cu mami, o discuție despre cum i-am vorbit soacrei la telefon, reproșul că iar am uitat să cumpăr șervețele umede.Toate acestea fac foarte dificilă și uneori nedreaptă exprimarea dorinței de a fi și eu mângâiat, îmbrățișat. Mai bine renunț și las pe altă dată, însă timpul nu unește relația, în cazul acesta.“ Uneori, parcă nici nu ai nevoie de mineStau uneori și te privesc: când vin de la serviciu, ești obosită, dar nu te oprești din treabă, totul are momentul lui, rândul lui, timpul lui, în gesturile tale totul se leagă.Când te întreb ce pot face ca să te ajut, uneori îmi spui: „Nimic“, iar alteori îmi dai lucruri mărunte de făcut, ca la copii. Mă doare când te văd așa de obosită și nu vrei să renunți la nimic, de parcă ești singura persoană din Univers care poate să facă acele lucruri așa cum trebuie.Uneori, mă simt ca un accesoriu sau mi se pare că însăși prezența mea te încurcă, deși încerci să fii drăguță, încerci să te bucuri că mă vezi, dar ochii nu mai strălucesc la fel. Sunt zile în care mă gândesc să rămân mai mult peste program sau chiar să îmi mai găsesc un job, că de bani oricând e nevoie, numai să ți se facă și ție dor de mine și să ai nevoie de mine cu adevărat.Un prieten a încercat strategia aceasta, dar a fost instantaneu înlocuit în treburile mărunte pe care i le dădea soția de făcut, de mama și tatăl acesteia. El devenise o persoană dispensabilă, uneori incomodă în propria lui casă. Așa că nu aș risca. Dar, scumpa mea soție, arată-mi că încă mai ai nevoie de mine! Mai spune și tu că mă dorești Pe „lista“ bărbaților cu lucruri care trebuie făcute neapărat, la loc fruntaș sunt (sau ar trebui să fie) relațiile intime (cu soția, evident). Dar dacă soția este mai nou și proaspătă mămică, toate aluziile sexuale ale soțului nimeresc oriunde altundeva decât în centrul atenției acesteia, precum avioanele de hârtie prost făcute.Ca urmare, ei se descurajează și răresc aceste aluzii sau le fac mult prea evidente, încât soția pare că acceptă cu resemnare să își îndeplinească încă o îndatorire. Cel puțin, unii soți resimt ca atare răspunsul consoartei: „Eu sunt moartă de oboseală și ție de asta îți arde?!“Viața intimă are de suferit, frustrările sunt de ambele părți, mai ales că aluziile mai răruțe sunt interpretate de doamne ca semne ale faptului că ele nu mai sunt atractive – greșit! –, devenind astfel ceva mai ostile. Atitudine care nu este deloc de natură să încurajeze avansurile din partea soților.Așa că soluția în acest caz de proastă înțelegere a partenerului și de clară lipsă de comunicare a fost găsită tot de un bărbat: „Mai spune și tu că mă dorești, nu aștepta numai de la mine!“.Haide să ieșim din rutină!Mergeți într-un weekend la munte doar voi doi, indiferent de faptul că de banii aceia ați putea lua nu știu câte pachete de scutece sau lapte praf. Viața de după apariția copilului este plină de rutină, totul este programat pas cu pas, predictibil, încât, uneori, fiecare zi pare că a mai fost trăită o dată.Sau dacă te temi că veți cheltui prea mult, sau că nu vrei să lași copilul cu altcineva atâtea ore, o întâlnire banală ziua în amiaza-mare, fără o planificare prealabilă, aduce ceva viu în relație. Da – crede-mă că atunci când îți spun că arăți bine, chiar așa este! Mereu te văd stresată de formele tale, care nu seamănă cu ale manechinelor, și aruncându-mi priviri piezișe când îți spun ce bine arăți. Mereu crezi că o spun din milă sau ca să te fac să te simți bine, sau ca să obțin puțină atenție.Nu este corect: tu ești, înainte de a fi mama copilului nostru, soția mea, și te iubesc așa cum ești, tu nu ești numai corpul tău, numai colăceii de pe burtă, tu ești ceea ce ești tu în totalitate. Am nevoie să mai ies și eu cu băieții„E, hai că asta e culmea! După ce că eu stau toată ziua cu copilul, nu am mai fost de mult la cumpărături sau cu fetele în oraș, tot tu, care ai libertate de mișcare, vrei să ieși cu băieții?!“„Nu cred că te-am oprit eu să nu ieși și tu… Stau eu cu copilul, ca să poți face asta, dar pentru că tu, soție, te simți frustrată de imposibilitatea de a ieși din situația de mamă când vrei tu, nu poți să te răzbuni interzicându-mi să am o pauză de socializare cu prietenii.Uneori, simt nevoia să mă întâlnesc cu băieții, să vorbim aiurelile noastre, să ne minunăm de cât de bine a șutat nu știu cine și cât de penal este șeful. Nu mă face să mă simt mai vinovat decât mă simt deja. Știu că nu ieșim destul, că mereu îți promit că vom petrece timp de calitate împreună, dar simt nevoia să mă defulez și altfel cu băieții“. Nu îmi spune ce să fac în fața familieiAș vrea tare mult să știi că mă simt umilit când tu, soția mea, a cărei inteligență nu am contestat-o niciodată, ții să îți arăți intuiția, gândirea strategică, avantajul intelectual, tocmai când sunt prietenii mei sau familia mea de față.Nu știu de ce crezi tu că este bine, de ce crezi tu ca ai mei vor aprecia acest lucru – mama mea spune: „Ai nevastă deșteaptă, nu sufli în fața ei“, iar prietenii – „la voi găina e pe gard și cântă, nu?“. Noi ne înțelegem minunat și, da, ești mai deșteaptă ca mine și te iubesc și pentru asta, dar faptul că în prezența celorlalți mă tratezi ca pe un copil chiar nu mă face să mă simt bine. Familia de origine Nu vreau să las nemenționate lucrurile care, fără a fi vreodată pomenite ca indezirabile, reușesc să îi irite îngrozitor pe bărbați. Unul dintre ele este familia de origine. Adică soacra și socrul doamnei soții. Cu cât sunt mai contestați, mai respinși, criticați, cu atât crește tendința de a coaliza cu familia de origine împotriva consoartei. Moștenirea familială Tot o problemă este și moștenirea familială care, de multe ori, este subiect de discordie, în special când este vorba despre averi considerabile. „Lui frati-tu și soră-ti le-a dat mai mult, de ce nu îți dă ție casa etc.?“ Acestea sunt lucruri pe care fiecare dintre soți trebuie să le lămurească cu părinții și frații săi, nu să implice în ele partenerul de viață. Slujba si prietenii Ai grijă să nu lauzi inteligența sau slujba altor bărbați în prezența lui. Nu îl pune în postura de inferioritate spunându-i că are o slujbă mizerabilă sau că se umilesșe lucrând acolo, că prietenii lui sunt niște nemernici și niște bețivi (chiar dacă sunt)… Fă cumva să își dea singur seama de asta. Și se va întâmpla...