Caracterul unui copil poate fi cu mare uşurinţă stricat tocmai de către noi, adulţii care îi vrem binele. Primul pas este efectul minunat al exemplului personal, al doilea şi următorii ţin de răsfăţ si de proasta înţelegere a dragostei părinteşti. Un copil prost crescut este o continuă sursă de suferinţă pentru sine şi pentru societate.
Deși mulți trosnitori de articulații afirmă că ei se simt bine, se relaxează atunci când își trosnesc oasele, acest obicei este enervant pentru ceilalți (și, de ce să nu recunoaștem, un semn de proastă-creștere). Și, spre deosebire de alte astfel de ticuri, acesta este deprins mai ales prin imitație – de la un frate mai
De pe strada, din parc sau chiar din familie, copilul de aceasta varsta experimenteaza foarte multe dintre obiceiurile proaste observate la cei din jur sau le „inventeaza“ pe ale sale proprii.
De ce bazaie copiii, de ce fac crizele de plans, de nervi, cum spun unii? Pentru ca merge. Este mai eficient decat sa vorbeasca si mult mai rapid sa obtii ceea ce vrei calcand nervii parintilor.