Despre proasta crestere

De ce bazaie copiii, de ce fac crizele de plans, de nervi, cum spun unii? Pentru ca merge. Este mai eficient decat sa vorbeasca si mult mai rapid sa obtii ceea ce vrei calcand nervii parintilor.

E foarte greu sa ai, ca adult, un comportament corespunzator la aceasta situatie. Copilul invata de la noi: si ceea ce a invatat pana acum a fost ca, daca apeleaza la vocea plan­ga­cioasa si stridenta, ne va face sa ne intoarcem rapid spre el si sa ne concentram pe ceea ce are el de spus.

De aici, deja adultul intra in cer­cul vicios al comporta­men­tului inadecvat si intareste acest compor­tament. In loc sa ii spuna „nu te ascult atat timp cat vorbesti asa, daca imi vorbesti cu voce normala…, dupa care sa isi tina promisiunea de a ajuta copilul cu ceea ce i-a cerut, prefera sa tipe la copil, sa bruscheze sau ples­neasca copilul sau sa ii indeplineasca, pe loc, orice dorinta.

De foarte multe ori, vin la cabinet parinti cu copii de 1-2 ani spunandu-mi ca micutul are probleme. Fie ca este neascultator („S-a schimbat, nu ne mai intelegem cu el), fie devine „bataus, plangacios, sfidator, obraznic, face crize de tantrum, are dificultati de somn.

Incerc sa le explic – este oarecum normal pentru varsta lui sa faca aceste lucruri; ceea ce nu este normal, este ca ei sa incurajeze comportamentul copilului.

„Dar nu pot…, spune de obicei mama, „nu pot sa il las sa planga. Le povestesc ca este greu sa impui masuri de disciplina unui copil atat de mic, pentru ca este foarte dragalas si cand este obraznic, si cand face prostii, mai ales ca uneori face mutrite care ii amuza pe parinti si, razand, trec cu vederea si il iarta. Tolereaza astfel copilului mult prea multe lucruri.

Pe de alta parte, din oboseala, plictiseala, cedeaza tuturor solicitarilor copilului ca sa evite smiorcaiala si vaicareala, plansul, in loc sa spuna „nu, sau sa fie consecventi cu regulile stabilite.

Rezultatul: copilul se transforma in cel mai rau cosmar al disciplinei si bunei relationari in familie (uneori, nu numai). Parintii intreaba cum se mai poate repara situatia.

Schimband obiceiurile, desigur! In primul rand, modul de reactie a parintilor. In al doilea rand, stabilirea unui set de reguli coerente, pe care sa le respecte si mama, si tata, si bunicii, si bona.

Pentru ca, daca un copil te poate face sa te razgandesti asupra aplicarii unei reguli chiar si numai o data, ii dai de inteles ca regulile tale sunt niste chestii pe care el le poate ignora – nu trebuie decat sa se straduiasca suficient pentru asta.

Vom discuta, asadar, despre cateva din comportamentele necorespunzatoare ale copiilor foarte mici evidentiind cauzele, ce a intarit comportamentul si cum il putem dezamorsa.

E obraznic, sfidator, razgaiat, incapatanat
– nu vrea sa asculte sau sa faca ceea ce ii spui sa faca, se pare ca singurul cuvant pe care il mai stie este „nu.

De ce? Pentru ca, asa cum am mai spus, copiii la varsta aceasta invata ceva nou: ca pot avea ceva control asupra mediului si, deci, si asupra parintilor lor si adultilor, in general.

Comportament gresit – sa ne certam cu copilul si sa il fortam sa faca lucruri prin presiune sau prin explicatii si insistente. Ce se mai poate face? Nu te certa cu el, nu il ameninta, fii calm si ferm.

De exemplu, spune-i ca e normal uneori sa nu vrei sa faci un anumit lucru si ca e normal sa te simti suparat ca cineva te pune sa faci lucrul acela, dar mai spune-i ca oricum va trebui sa faca acel lucru, asa ca poti sa te oferi sa il ajuti sa inceapa sa faca ce are de facut.

Loveste si musca – pentru ca stim ca este o etapa normala in dezvoltarea copilului, nu inseamna ca trebuie sa il lasam sa fie agresiv. Copilul ar trebui incurajat sa invete sa isi controleze agresivita­tea . Asa ca va trebui mai intai sa il inveti ca a lovi si a musca este un lucru indezirabil.

Comportament gresit – fie ii permiti sa o faca cu unele personae, fie faci si tu la fel, este la fel de gresit. Ce se mai poate face? Nu lasa niciodata un astfel de comportament nepenalizat – il iei din zona si spui: „Fara muscaturi, fara lovituri.

Il scoti din situatie – fie ca e cu un copil la joaca, fie cu un adult, trebuie sa parasesti cu el locul acela, ca sa stie ca aceasta este consecinta agresivitatii, si apoi 1-2 minute de gandire, ca sa stie ca agresivitatea nu este rasplatita, ci pedepsita.

9 din 10 parinti aplica copiilor lor pedepse verbale, dintre care cele mai frecvente sunt ridicatul vocii, insulte, injurii, sarcasme. In acelasi timp, studiile UNICEF arata ca pedepsele fizice reprezinta peste 68% din pedepsele aplicate de parinti copiilor.

Nu vreau sa merg la nani!
De ce? Pentru ca vor sa se mai joace sau macar sa mai stea putin langa mami si tati care, oricum,
au lipsit toata ziua de langa copil. Dupa 3 ani, prin refuzul somnului, copiii isi afirma si inde­pendenta.

Comportament gresit – momentul de culcare pare sa fie unul dintre momentele cele mai tipice pentru a invata copilul ca limitele, regulile puse de parinti nu au valoare, in special din cauza oboselii parin­tilor.

Greselile cele mai frecvente sunt: a le permite copiilor sa se culce tarziu, sa adoarma pe ori­unde prin casa etc. Odata ce co­pilul va sti ca nu acceptati incal­cari de reguli, momentul nani va decurge mult mai usor. Stabileste reguli, respec­ta-le – ora de cul­care, rutina de nani, asigura-te ca a mancat, a baut, a fost la toaleta.

Text : Cristiana Haica; Foto: 123rf.com

Recomandari
Redactia.ro
RTV
ziareonline.ro
Proiecte speciale
Unica.ro
Huff
Faxnews
Sfatul Medicului
Trending news
Mai multe din Comportament