Din prea multă curiozitate sau prea puțină experiență cu o astfel de situație, punem cele mai nepotrivite întrebări celor care au adoptat un copil. Iată o listă cu ce să NU spui vreodată! Cine sunt părinții lui adevărați?Asta i-ar face pe părinții adoptivi unii falși, nu? Termeni ca ”mamă biologică”, ”tată biologic” sunt cei mai corecți într-o discuție despre adopție. Cât depre părinții adoptivi, odată ce au trecut printr-un întreg proces, ei au devenit părinți cu drepturi depline. Și, cu excepția cazului în care se vorbește strict despre procesul de adopție, este nepoliticos să te referi la ei ca părinți adoptivi. Sunt părinți. Mai în cunoștință de cauză decât unii părinți biologici, care aduc pe lume copii, fără a fi pregătiți în vreun fel pentru această misiune. Ce gest frumos faceți!Nimeni nu adoptă un copil pentru a se putea împăuna cu vreo faptă bună. Nu lauzi un părinte adoptiv pentru acest lucru, așa cum nu lauzi pe cineva care face orice fel de faptă bună. Chiar dacă gândești asta, ține-o pentru tine. La o astfel de replică, servită ca o constatare, nu prea ai ce să răspunzi... Cum de a putut mama lui ”reală” să renunțe la așa o dulceață de copil?În afară de mama biologică, nimeni nu-ți poate răspunde la o asemenea întrebare. Pe de altă parte, există cazuri în care copiii dați spre adopție nu au fost abandonați, ci sunt orfani în urma unor situații de viață. În oricare dintre variante, întrebarea este complet nepotrivită. Ați verificat totul despre trecutul lui? Cine știe din ce familie o face parte...Procesul de adopție nu este unul simplu – nu e ca și când ai merge la cumpărături și ai alege un produs, cu instrucțiuni și termen de garanție. Există o mulțime de reguli și proceduri menite să asigure confidențialitate și să ofere șanse egale copiilor aflați în centre de plasament. Și ce veți face dacă va vrea să-și cunoască părinții ”adevărați”?Aceasta este una dintre primele întrebările pe care și le pun partenerii dintr-un cuplu care a decis să adopte. Iar raspunsul este unul care ține de intimitatea familiei respective. De ce arată copiii voștri atât de diferit? Care este, de fapt, al vostru?Faptul că unul este biologic și unul adoptat ar putea explica diferențele de trăsături. Deși, un genetician ar putea răspunde la această întrebare că, dat fiind că fiecare persoană are între 25.000 și 35.000 de gene, un cuplu ar putea concepe milioane de copii semnificativ diferiți ca trăsături. Înainte de a pune această întrebare stupidă, gândește-te că pentru partenerii care au luat decizia de a adopta, indiferent dacă ulterior adopției mai apare un copil ”biologic”, problema nu se pune în acești termeni. Situația lor nu este cu nimic diferită de cea a părinților cu mai mulți copii, frați biologici. Chiar dacă pot apărea unele ”preferințe”, ca în orice familie, ele nu au nimic de-a face cu statutul de adoptat al unuia dintre copii. E ca și când ar fi copilul vostru, nu?O astfel de formulare este jignitoare și deplasată pe mai multe paliere. În primul rând pentru că induce ideea că, doar pentru că nu există o legătura de sânge, relațiile dintr-o familie adoptivă nu sunt la fel de rezistente sau de profunde ca într-o familie ”normală”. Și cât ați plătit pentru el?Chiar mai e cazul să explicăm de ce o astfel de întrebare este cu totul nepotrivită? Știți că acum, că ați adoptat, precis ”rămâneți însărcinați”.Până a ajuns la varianta adopției, orice cuplu a cântărit extrem de bine decizia. Partenerii au făcut investigații serioase, s-au documentat, au dezbătut pro și contra toate aspectele. Paradoxal, experiența demonstrează că, într-adevăr, multe cupluri care au recurs la adopție ca o ultimă soluție au avut ulterior și un copil biologic. Nu este însă nevoie ca tu să le reamintești acest lucru părinților adoptivi, care, așa cum spuneam, și-au făcut bine temele.