Povestea mea este probabil o poveste banala, ca multe altele, dar ceea ce traiesc de aproape doi ani de zile este extraordinar.
Copiii cu parinti divortati traiesc o drama. De regula, lor le este dor de parintele absent, caruia ii iarta toate greselile. De sarbatori, mai cu seama, ii simt lipsa celui plecat si ar vrea ca familia sa se reuneasca.
Adoptarea unui copil nu este numai un gest minunat, ci unul dumnezeiesc. Fiecare copil are dreptul de a se bucura de o mamica, de dragoste si mangaieri. Dar, pentru a-l ajuta sa creasca frumos, trebuie sa ai grija ce si cum ii oferi.
Fiecare mamica si-a pus sau o sa-si puna la un moment dat intrebarea: este mai buna mancarea preparata in casa decat mancarea din comert? Raspunsul este categoric da.
Povestea mea incepe cu ceva timp in urma, cand am lasat facultatea si plecasem in Portugalia, unde am gasit iubirea vieti mele. Ne stiam din Romania dar era cumva interzisa relatia noastra, parinti mei nu vroiau sa ma casatoresc fiindca eram prea tanara.
Copil: Cristian-Andrei – 2008 (9 luni) Parinte: Cornelia Tulin – 1976 (32 ani)
Am aflat ca sunt insarcinata intr-un moment foarte trist din viata mea...sotul meu ma inselase si ne despartisem. Cand am vazut ca mi-a intarziat menstruatia mi-am facut un test de sarcina.
Eram o fumatoare inraita...fumam apropape un pachet de tigari pe zi...si brusc, intr-o zi, n-am mai simtit nevoia sa fumez, mai mult decat atat, ma deranja fumul de tigara foarte tare.
Am trecut prin doua experiente ale nasterii, dar fiecare diferita in felul ei. Prima sarcina a venit la un an dupa casatorie, o sarcina dorita dar cu mici obstacole la inceput pentru ca nu se fixa sarcina si a trebuit sa stau cateva saptamini la pat cu injectii si tratamentul prescris de medicul ginecolog.
Ma numesc Laura si sunt mamica, una foarte fericita pot spune. Sunt mamica de 5 ani, insa m-am hotarat sa va scriu si eu povestea mea, deoarece nu stiu daca a mai trecut cineva prin asa ceva.
Cat de bine semanam, sa ne spuna ceilalti… Copil: Sebastian – 2008 (8 ani) Parinte: Sorin Coscai – 1983 (34)
Pneumonia este astazi un dusman mult mai usor de invins. O mai buna diagnosticare si antibioticele noi sunt cateva din motive. Multi dintre copiii cu pneumonie pot fi tratati acasa, supravegheati prin controale repetate.
Nimeni nu iubeste reprosurile si, totusi, copiii au parte de ele mai mult. Parintii nu remarca lucrurile bune, in schimb, imediat ce copilul a facut ceva gresit, primeste un repros.
Copil: Daria Elena – 2009 (5 luni) Parinte: Cristina Iliescu – 1978 (30 ani)
Am fost extrem de fericita sa vad ca testul de sarcina este pozitiv. O sa tin minte toata viata mea acea zi. Am asteptat de mult timp un bebe.
A fi mama este un sentiment si o traire nemaipomenit de emotionanta. Ma simt "mama" si am aderat la acest nume sfant chiar din clipa in care am ramas insarcinata.
Parca ieri a inceput totul, desi au trecut opt ani de atunci. In urma cu opt ani am inceput relatia cu sotul meu. Prima intalnire a noastra a fost un amestec chimic de pasiune, simpatie si dragoste la prima vedere.
Ce sa va spun despre povestea mea? A fost greu. In februarie 2007 am fost diacnosticata cu HPV (virusul de cancer de col uterin). M-am chinuit cu fel de fel de tratamente, dar...minunea a aparut in septembrie. Am ramas insarcinata.
Kez Media