Reprosurile nu duc la nimic bun

Nimeni nu iubeste reprosurile si, totusi, copiii au parte de ele mai mult. Parintii nu remarca lucrurile bune, in schimb, imediat ce copilul a facut ceva gresit, primeste un repros.

O stim cu totii, reprosurile sunt contraproductive. Scopul tau nu este sa-ti umilesti copilul, ci sa-l educi, nu sa-i ranesti sentimentele, ci sa-l disciplinezi.

Daca vrei sa ii dai o lectie, daca vrei ca el sa invete din greseala lui, nu-i rani sentimentele. S-ar putea ca, in loc sa traga o lectie din greseala, copilul sa creada ca nu-l mai iubesti, ca nu-ti mai place de el, ca nu e bun de nimic. Sa nu te miri ca greseala se va repeta. Copiii sunt foarte sensibili la critica si umilinta.

Evita invectivele (raule, prostule, vaco, natangule, impiedicatule, animalule etc.) – ei le iau mult mai in serios decat tine. Cand ii critici, fa-o cu tact si concentreaza-te asupra faptei, nu asupra copilului. Nu el este rau, ci fapta lui e rea. Important este nu sa-l umilesti, ci sa-i arati unde a gresit si sa-l determini sa nu repete greseala.

Nimic nu zdrobeste in copil mai repede si mai usor simtamantul valorii personale decat amintirea permanenta a greselilor, nereusitelor si defectelor lui – atentie deci, si la reprosuri! – pot fi atat de jignitoare!

Sa nu te miri de ce, peste ani, se lasa calcat de toata lumea in picioare, nu are curajul sa se afirme prin nimic si accepta situatii umilitoare – tu l-ai invatat ca el nu are nici o valoare!

Multe ciocniri au loc din cauza rezultatelor scolare nesatisfacatoare sau la facutul temelor. Nu e cazul sa-l descurajezi si mai mult cu reprosuri.

Nu fii perfectionista si exagerata in pretentiile pe care le ai de la propriul sau copil. Nu uita ca el invata si invatarea presupune efort.

Copilul tau invata in fiecare zi atatea lucruri noi, incat noi, ca adulti, daca am fi siliti sa facem fata unei asemenea cerinte, am ceda nervos.

Cand sotia tot ii reproseaza sotului ca nu face treaba in casa cum trebuie, ca stropeste, ca murdareste etc., care sunt urmarile? Renunta sa mai faca ceva.

„Daca tot esti asa de priceputa, fa singura si lasa-ma in pace', ii zice el. Exact asa gandeste si copilul. Daca tot nu face nimic cum trebuie, de ce sa se mai osteneasca? Reprosurile repetate duc la renuntare.

Nu-ti fie teama sa iti ceri scuze de la copil daca ai scapat o vorba nelalocul ei sau ai adoptat un ton si o atitudine jignitoare, orice ar fi facut copilul de ti-a starnit mania, dar nu-i trece cu vederea greseala pentru ca esti cuprinsa de remuscari. Tine minte ca respectul este o strada cu sens dublu. Trateaza-ti copilul cu respectul pe care il astepti si tu de la el.

Incurajarile au efectul opus reprosurilor. Copilul, atunci cand este incurajat, chiar daca lucrurile nu ii ies perfect, se ambitioneaza sa persevereze simtind succesul aproape.

Gandeste-te ca si lui ii pare rau atunci cand nu-i reuseste ceva, dar, daca ii arati unde a gresit si cum sa procedeze data viitoare, il ajuti sa treaca peste esec.

Imagineaza-te asemenea unui antrenor care formeaza un campion. Antrenamentele sunt, la inceput simple, apoi tot mai complicate, pe masura ce „sportivul' capata experienta. Intai e scos la intreceri de mai mica anvergura, pe urma ajunge si la Olimpiada.

Adolescentii sunt extrem de sensibili. Cu ei ai nevoie de si mai mult tact. Uneori, jignirea suferita din partea parintelui este atat de puternica, incat poate sa duca la alterarea relatiei lor ani buni de zile, uneori pentru totdeauna. Orice om isi doreste sa fie apreciat si iubit de ai sai.

Consultant Irina Petrea, protagonista showului Super Nanny
Foto: Dreamstime.
 

Recomandari
Redactia.ro
ziareonline.ro
RTV
Proiecte speciale
Unica.ro
Sfatul Medicului
Trending news
Mai multe din Psihologie