Ma numesc Thomas, am 14 luni. Haideti sa va povestesc o zi din viata mea.
Povestea noastra a inceput in vara anului 2007. Incepusem sa ne gandim serios ca timpul trece si ca este vremea sa devenim si noi parinti, sa intram in randul lumii.
Au trecut asa de repede zilele si uite chiar anii si parca nici nu realizez ca asa iute trece timpul, iar copiii cresc si iar cresc.
Povestea noastra incepe in anul 2003, cand aveam doar 15 ani. Atunci l-am cunoscut pe cel care azi imi este sot. La numai 2 ani de relatie, si aia la distanta deoarece eram din orase diferite, am ramas insarcinata.
Povestea noastra incepe cand mami a zis ca trebuie sa ii mai faca o surioara sau un fratior Ioanei, sora mea mai mare si... zis si facut. Dupa o luna de incercari am inceput sa imi fac simtita prezenta pe cand mami era la cumparaturi.
Ma numesc Denis Robert-Cristian, un grasunel de 5 saptamani si 5.300 grame. Denis, ca asa a vrut tati, Robert, ca asa a vrut mosicul si Cristian, ca asa a vrut mosica.
Mihnea este baietelul meu de 1 an si 11 luni. Sunt mandra de el in orice situatie si tot ce ii spun intelege ca un om mare. Iubeste animalele si in special catelusii.
Acum un an mami va povestea despre nasterea mea. Iata ca am crescut si acum, la 1 an si 3 luni va pot impartasi impresii despre primul meu an de viata.
Am sa va povestesc etapele cele mai importante prin care a trecut pana acum cel mai frumos, mai istet, mai dulce, mai haios copil din lume.
Povestea noastra incepe in 2000, intr-o zi frumoasa de iulie, cand ne-am casatorit. Aveam vise mari, planuri, viitorul ne zambea si noi abia il asteptam.
Se „prosteste“ si pare ca vrea doar sa fie bagat in seama, iar uneori chiar te enerÂveaÂza. Dar nu ii interÂzice sa o mai faca: i-ai taia posibilitaÂtea de a se amuza si de a se exprima liber.
Nu pot sa spun ca am doar o amintire frumoasa despre copilul meu. De la nasterea lui, tot ceea ce face si tot ceea ce are legatura cu el reprezinta o amintire extraordinara pentru mine.
“Daca as fi avut mai multa grija“ - este replica plina de regrete a parintilor care in fiecare an ajung cu copiii la Urgenta.
Lumea copiilor nostri este foarte departe de cea in care am copilarit noi. De multe ori auzim ca, astazi, copiii nu vor sa mai invete, nu pot fi atenti in clasa si nu au rabdare sa citeasca. Dar oare stim cum sa le captam atentia?
Copiii nu isi pot exprima direct gandurile si emotiile, o fac de cele mai multe ori indirect, prin comportament, atitudine. Exista totusi modalitati ocolitoare de a face copiii sa spuna ce au pe suflet - de exemplu, prin “jocul de-a povestea”.
Copilul tau este exagerat de timid si inchis in sine sau, dimpotriva, are accese de furie in prezenta unor persoane care ii erau simpatice pana atunci?
A implinit un an si te simti mai increzatoare in aptitudinile tale de maÂma: ai invatat principiile de baza ale job-ului! Dar nu te grabi: pna la functia de”mama profesionista” mai ai ceva probe de trecut.
Bolile atopice (eczema, astmul si rinoconjunctivita alergica) reprezinta sindromuri clinice, fiecare fiind definit de o multitudine de semne si simptome, care apar ca urmare a expunerii la alergen sau la o alta substanta.
A venit vara, se apropie vacanta mult visata si abia astepti sa-ti iei familia si sa plecati cu masina in calatorie. Dar daca cel mic are iar rau de masina, ca anul trecut?
La animale, agresivitatea poate fi o forma de supravietuire. La om, poate fi o forma de afirmare in colectivitate, cauzata de frica sau, si mai grav, de succes...