De ce este atat de agresiv?

La animale, agresivitatea poate fi o forma de supravietuire. La om, poate fi o forma de afirmare in colectivitate, cauzata de frica sau, si mai grav, de succes…

Desi comportamentul agresiv manifestat prin lovituri, tipete, muscaturi nu pare neobisnuit pentru un copil de unu-doi ani, acelasi comportament mentinut la un copil mai mare este deseori considerat inacceptabil si problematic.

Este limpede ca a-ti controla emotiile si sentimentele este un comportament care se invata si nu e foarte usor de realizat – chiar si de catre adulti.

A sta linistit, a evalua corect situatiile in care te afli, a te comporta adecvat presupune, e drept, autocontrol si disciplina, insa si o intelegere minima a ceea ce este comportament social adecvat si moralitate.

Majoritatea copiilor sub sase ani au doar o minima intelegere a ceea ce noi numim maniere sau comportament acceptabil social; ei se ghideaza mai mult dupa ceea ce le place sau accepta mami si tati.

Cei mici nu evalueaza consecintele comportamentelor lor (mai ales daca nu au fost lasati sa suporte urmarile naturale ale acestora) si se obisnuiesc sa traiasca intr-o lume in care vesnic li se spune ce sa faca, asa ca uneori simt impulsul de a se comporta strident' si a atrage atentia asupra lor in mod negativ.

Daca la varsta de prescolar mare sau la scoala, ei continua sa se poarte neadecvat, agresiv, este evident ca acesti copii nu au reusit sa fie ascultati cu adevarat de parintii lor (au fost ignorati sau li s-a impus ce sa faca) si nu au avut parte de un mediu cu adevarat iubitor.

A-ti asculta copilul cu dragoste nu inseamna doar a auzi ceea ce spune, ci a acorda atentie si emotiilor negative – tristetea, furia – a citi in spatele ei trairile copilului.

De multe ori, copiilor nu le este permis sa isi exprime sentimentele negative, sa aiba nemultumiri fata de ceea ce spune sau face mama sau tata, asa ca aceste resentimente se aduna si la un moment dat rabufnesc. Dar a asculta copilul in acest sens nu inseamna nici a fi de acord cu fiecare plangere a lui sau a-i indeplini orice dorinta.

Un alt motiv pentru care copiii au manifestari agresive este pentru ca acest comportament a fost recompensat'. Una este sa cresti un copil puternic, echilibrat, care sa isi sustina punctul de vedere, si alta – sa cresti un copil agresiv (impunerea punctului de vedere).

Asertivitatea nu este unul si acelasi lucru cu agresivitatea. Comportamentul agresiv poate fi incurajat direct de unii parinti, insa nu aceasta este singura cauza pentru care se repeta.

72% dintre parintii copiilor de trei-cinci ani si 44% dintre parintii celor de sase-sapte ani au declarat ca aplica pedepse copilului lor, se arata intr-un studiu UNICEF.

De cele mai multe ori, chiar atentia care i se acorda copilului reprezinta intarirea comportamentului agresiv. De exemplu – un copil construieste ceva, timp in care parintii il ignora total. Nu reuseste sa puna ultima piesa si atunci se enerveaza, urla, arunca cu jucarii.

Si parintii ce fac? Vin repede sa il linisteasca, il ajuta sau il pedepsesc si il trimit in camera lui. Ce invata copilul? Ca manifestand un comportament inadecvat poate capta atentia parintilor lui, in timp ce daca e cuminte si se joaca in liniste nu e bagat in seama.

Asta nu inseamna ca nu trebuie penalizate iesirile de agresivitate, ci recompensat comportamentul adecvat. Copilul va considera ca a primi atentie negativa e oricum mai bine decat a nu primi atentie deloc. Asa ca va continua in acest mod sa lupte pentru atentia adultului.

Transformarea unui comportament agresiv intr-unul neagresiv la un copil nu se poate intampla peste noapte, si trebuie sa avem in vedere ca vor aparea si recaderi', care nu trebuie sa descurajeze.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2


Recomandari
Redactia.ro
ziareonline.ro
RTV
Proiecte speciale
Unica.ro
Sfatul Medicului
Trending news
Mai multe din Copilul tau