Nasterea este un miracol, un moment special de care fiecare mama isi va aminti cu lacrimi in ochi si pe care unele dintre voi vor sa-l imparta cu cei dragi. Deci, pe cine iei cu tine sa-ti fie alaturi la venirea pe lume a copilului tau?
Masajul, o tehnica orientala straveche, a devenit popular in intreaga lume, servind celor mai variate scopuri. Acesta actioneaza atat la nivel fizic, dar si mintal, prin relaxarea corpului si a mintii.
Am 20 ani, sunt casatorita si am o fetita de 11 luni. Cel mai frumos cadou din viata mea a fost clipa in care am nascut-o pe printesa mea, Alexandra.
Sunt o mamica tanara, am 27 de ani si am un baietel frumos de 4 luni si 10 zile. Dar sa va spun povestea mea.
Daca vreodata mi-am dorit sa fiu compozitor, dorinta mi s-a indeplinit...oricum scriu cu mare drag si cuvantul este modul meu de a saluta lumea...dar am compus poate cea mai de seama melodie a mea atunci cand am nascut ...am simtit ca rezonez cu Universul si ca fac parte intr-un mod straniu si inexplicabil din molecula inceputului.
Nu va pot spune decat ca s-a implinit o minune in familia mea. In 2005 am pierdut o sarcina in 5 luni si jumatate (o fetita), mi s-a spus ca nu voi mai avea copii, dar nu m-am dat batuta si am plecat sa caut ajutor, sa fac tratament si sa raman din nou insarcinata.
Ma numesc Sandu Mirela si am sa va scriu o parte din povestea mea. In anul 2003 am plecat in USA, mai precis Orlando-Florida, la sora mea.
Buna tuturor. Eu sunt Antonio-Daniel si tot eu sunt cel care le-a schimbat viata parintilor mei. Mami si tati au aflat exact pe 8 martie ca din dragostea lor se pregateste sa vina pe lume un omulet...ce cadou frumos de ziua femeii, nu?
Da. Este adevarat . In viata se intampla minuni cred ca atunci cand ne asteptam mai putin... Ne-am casatorit in vara lui 2003; eram tineri , veseli, fara griji.
Va invit la un „studiu“ asupra copiilor de unu-doi ani. Nu trebuie sa faceti nimic special - doar sa ii observati sau, daca nu va pricepeti sa ghiciti varsta copiilor intalniti pe strada, sa incercati sa ii identificati dupa un anumit criteriu: daca au sau nu ceva in manute.
Mi-am iubit nespus copilul din clipa in care am stiut ca sunt insarcinata. L-am iubit cu atat mai mult cu cat sarcina a venit dupa doi ani de asteptare si sperante spulberate luna de luna. Sarcina a fost o perioada minunata, imi aduc aminte de ea cu zambetul pe buze.
Eu si sotul meu ne-am cunoscut acum 10 ani, chiar in aceasta perioada si ne-am casatorit dupa 3 ani. Eram indragostiti, fericiti, am simtit cu adevarat ce este si inseamna dragostea dar ne-am dorit si un copilas, care sa devina raza noastra de soare si sa completeze minunata noastra iubire.
Nu pot spune ca am facut eforturi sau m-am straduit prea mult sa slabesc dupa nastere. Nu am fost niciodata o slabanoaga, dar nici prea grasa nu am fost.
Camera lui/ei este plina de jucarii, are de toate si nu se joaca mai mult de cinci minute cu o jucarie - se plang des parintii.
In timpul primei mele iesiri in „lumea civilizata“, am asistat la o scena care mi s-a parut greu de conceput. Eram pe feribotul care ma purta de la Hamburg spre Copenhaga.
Esti stresata si nu reusesti deloc sa te relaxezi. Copilul n-are pofta de mancare, iar bunicii uita tot, de la mana pana la gura.
Sunt o mamica cu un baietel de numai 6 luni. Aceasta poveste incepe asa: am ramas gravida la numai 53 de kg, dupa prima luna de sarcina am ajuns la 50 kg.
Ceea ce va scriu aici nu este o poveste in adevaratul sens al cuvantului. Ci mai degraba o incercare de a exprima prin cuvinte, sarace de altfel, ceea ce am simtit si simt si acum de cand pe testul de sarcina au aparut doua liniute roz.
Fetita mea are perioade in care mananca foarte mult si chiar vomita, urmate de perioade in care nu mananca mai nimic.
Relatiile din familie sunt hotaratoare pentru formarea conceptiei despre lume a copilului. Ce se intampla insa cand parintii nu se pot pune de acord?