Cand mama zice nu, iar tata spune da…

Relatiile din familie sunt hotaratoare pentru formarea conceptiei despre lume a copilului. Ce se intampla insa cand parintii nu se pot pune de acord?

De multe ori, se spune: „Copiii sunt ca buretii. Asta, fiindca ei absorb tot ce facem si tot ce spunem. Invata in fiecare clipa de la noi, indiferent daca suntem sau nu constienti de asta.

Si pentru asta, ei au nevoie de consecventa, ceea ce inseamna ca atat mama, cat si tata trebuie sa aplice aceeasi metoda si sa comunice copilului acelasi lucru.

Daca mama transmite un mesaj („ai voie sa faci asta) iar tata, altul („nu ai voie sa faci asta) sau daca parintii sunt in mod repetat in conflict, pe diferite teme, aceste moduri de comportament sunt extrem de daunatoare pentru copil.

Nu trebuie sa ne asteptam sa fim de acord in orice problema, dar una este diferenta de opinie intr-o situatie oarecare, si cu totul alta poveste este ca parintii sa nu se puna de acord in privinta unor aspecte care privesc cresterea si educatia copilului.

Mesajele contradictorii ale parintilor vor produce nu numai un efect de confuzie, ci ii vor induce copilului si sentimente de nesiguranta si stres. Nu in ultimul rand, parerile contradictorii ale parintilor vor „sadi in el lipsa de respect pentru ceilalti oameni si parerile sau drepturile lor.

Cum toti copiii au tendinta de a generaliza ce observa la un moment dat, duplicitatea observata in familie va fi generalizata de catre un copil la raporturile cu toti adultii.

In multe familii, fie copilul si-l ia aliat pe unul dintre parinti impotriva celuilalt, fie chiar unul dintre parinti are initiativa de a face front comun cu juniorul impotriva partenerului („Uite, facem asta, dar nu cumva sa-i spui lui tata sau mamei). Total gresit!

Discutiile in contradictoriu ale parintilor in ceea ce-l priveste, pot induce copilului senzatia ca el este vinovat cu ceva. Se va simti mereu in dificultate, pus „la perete si neiubit.

Treptat, va capata o parere proasta despre sine si despre ceea ce poate sau stie el sa faca, nu va avea incredere in fortele proprii, nu va sti sa isi faca prieteni sau nu ii va putea mentine, si in felul acesta va deveni un adolescent, si mai apoi un adult, vulnerabil.

De ce se ajunge aici
– Parintele mai indulgent doreste sa cumpere afectiunea copilului; acceptand tot ce acesta solicita, poate si pentru a-si linisti o constiinta vinovata, ajunge sa submineaze autoritatea celuilalt parinte.

– Nu suntem atenti la ce invata copilul din comportamentul nostru zilnic.
– Suntem nesiguri pe noi si in cuplu, si in relatia cu copilul.

– Luam „lectii sau „retete de comportament pentru familia noastra de la colegi, prieteni sau rude, sub garantia ca la ei „a functionat o atitudine sau o regula, si nu tinem cont ca fiecare familie e unica in climatul ei afectiv.
– Nu indraznim sa ne confruntam sotul/sotia direct, si o facem prin intermediul copilului, mutand confruntarea pe zone de interes legate de acesta.

– Poate ca suntem prea egoisti, ca sa punem inaintea interesului propriu, interesul comun, al familiei.

Cateva sugestii
1. Personalitatea copilului se construieste in primii sase-sapte ani de viata. Nu degeaba s-a inventat expresia „cei sapte ani de-acasa.
2. Fiecare comportament al nostru este un model pentru copil, deci ganditi-va intotdeauna ce invata el de la voi.
3. In situatii de criza, nu va contraziceti (e greu, e drept, cand copilul plange, este furios, refuza sa faca un lucru …)
4. Nu va acuzati reciproc de iresponsabilitate sau de supraprotectie in fata copilului si nu folositi cuvinte grele.
5. Chiar daca parerile va sunt divergente, respectati-va si prezentati-va in fata copilului ca un „tot unitar.

Copilul invata un comportament prin observarea celor din jur. Cand parintii discuta in contradictoriu, cel mic nu isi poate construi un sistem de valori. Copilul ai carui parinti nu se pun de acord in ceea ce-l priveste sau in alte privinte traieste un sentiment de nedreptate. Se va revolta si va deveni agresiv. In lipsa unui sistem educational coerent venit din partea parintilor lui, copilul va urma modele exterioare: prieteni, educatori, televiziune etc. Echilibrul din atitudinea parintilor da nastere unui echilibru identic si in psihicul copilului, il ajuta pe acesta sa nu fie schimbator, capricios, inegal.

Text: Cristiana Haica, Foto: Dreamstime.

URMĂREŞTE CEL MAI NOU VIDEO
Recomandari
Redactia.ro
ziareonline.ro
RTV
Proiecte speciale
Unica.ro
Sfatul Medicului
Trending news
Mai multe din Relatii