Cu manutele astea doua

Va invitam la un „studiu asupra copiilor de unu-doi ani. Nu trebuie sa faceti nimic special – doar sa ii observati sau, daca nu va pricepeti sa ghiciti varsta copiilor intalniti pe strada, sa incercati sa ii identificati dupa un anumit criteriu: daca au sau nu ceva in manute.

Incercati sa faceti un fel de „statistica – cati copii de unu-doi ani au sau nu cate un obiect in manutele lor mici si cati nu. Veti observa ca majoritatea au. V-ati intrebat de ce? Poate credeti ca mamicile, bunicile lor au grija sa ia cu ele jucarii pentru ca piticii sa nu se plictiseasca. Poate.

Cu toate acestea, rar, foarte rar, veti intalni un copil de aceasta varsta cu manutele goale.

Oare de ce acesti copii adora sa aiba in ambele manute cate ceva – o jucarie, o castana, un biscuit, o crenguta, orice? Deoarece sunt o gramada de lucruri interesante in lumea asta mare pe care ei ar vrea sa le tina, sa le aiba, sa le stapaneasca. Este varsta la care copilul invata lucruri despre lucruri luandu-le in stapanire, luandu-le in manute.

Asa stiu ei ca pot afla informatii despre lume, atingand, strangand, framantand, chiar rupand. Obiectele din jur par mai blande, mai familiare, mai usor de cunoscut daca sunt atinse cu manuta. In plus, la aceasta varsta nu este definitiva preferinta pentru mana dreapta sau stanga – veti observa ca, daca mana dreapta este ocupata cu „ceva important, desigur, va insfaca cu stanga daca apare altceva interesant pe traseu.

Manuirea obiectelor este, la aceasta varsta, principala modalitate de cunoastere a lumii…

O alta caracteristica pe care o puteti observa in „studiul vostru este aceea ca omuletii de unu-doi ani tind sa ia in manute mai mult decat pot duce sau tine. Sau pot lasa sa cada unul dintre obiectele dintr-o mana minunandu-se dupa aceea: oare unde s-o fi dus acel obiect?!

Ii veti vedea uneori uimiti de disparitia acelui obiect, uneori plangand dupa el, chiar daca acesta este foarte aproape, deoarece manutele sunt pline de alte obiecte pe care nu se indura sa le lase sau, si mai grozav, lasa unul dintre ele ca sa il prinda pe cel pierdut si plange apoi dupa cel lasat…

Daca i se intampla asa si copilului tau, fie il lasi sa isi dea singur seama ce este de facut, fie, daca intra in cercul vicios al lasarii si ridicarii obiectelor pe rand (la un moment dat va fi iritat ca nu poate sa le ia pe toate si va plange), fie ii demonstrezi cu blandete cum ar putea sa procedeze.

Nu luati niciodata un obiect (periculos, interzis, fragil) din manuta unui copil fara a pune un altul (o jucarie sau orice nu este periculos) in loc.

Am vazut parinti enervati, care ii iau copilului din brate toate jucariile sau le lovesc si copilul le scapa; poate si voi ati intalnit – ati observat panica micutului si reflexul lui de a prinde aerul, disperat de plecarea obiectelor din brate?

Aceste lucruri adunate in ambele brate nu sunt o dovada a lacomiei, rasfatului sau egoismului, ci o dovada a faptului ca puiul de om incepe sa stapaneasca mediul in care traieste, ca vrea sa afle cat mai multe lucruri, ca este curios. Daca nu vrei ca micutul tau sa adune toate minunatiile colorate de pe jos chiar de la inceput, da-i cate ceva in manute chiar de la plecarea de acasa.

Si, ce este cel mai important – nu ii smulge din mana obiectele in cazul in care nu esti de acord cu ceea ce a insfacat! Ii spui cu blandete motivul pentru care nu vrei sa tina in mana acel lucru si ii pui repede altceva – admis – in manuta libera.

Altfel, copilul s-ar isteriza insistand sa aiba acel obiect sau, in timp, va capata frustrari legate de relationare sau inhibitii in a avea initiativa de a cunoaste lucrurile, de a afla ceva nou, de a vrea sa stie, in general.

Foto: Dreamstime.


URMĂREŞTE CEL MAI NOU VIDEO
Recomandari
Redactia.ro
RTV
Proiecte speciale
Unica.ro
Trending news
Mai multe din 1 - 2 ani