Nu e de mirare că, uneori, copiii mici se sperie atunci când ajung în cabinetul unui medic. De altfel sunt și adulți care sunt îngrijorați de asta. Iată 10 moduri de a calma teama față de medic a copilului tău. Când mergi tu la doctor, ia-l cu tine Odată ce copilul își dă seama că
L-am vrea ba mai curajos, ba mai puțin sensibil, ba mai liniștit, ba mai cu picioarele pe pământ, ba mai competitiv… Și am putea continua mult și bine. Însă copilul se naște cu un temperament, care nu ține cont de preferințele noastre. Rolul nostru, al părinților, este de a lăsa copilul să se dezvolte conform
Mami, s-ar putea să fii surprinsă de ce vei afla, însă, uneori, tati știe mai bine, iar soluțiile lui în ceea ce privește creșterea și educarea copilului dau mai multe roade decât ale tale. Te întrebi cum e posibil așa ceva? Îți spunem noi. Îl lasă pe cel mic să-și asume riscuri Situațiile mai mult
Cea mai grea pedeapsă pentru unii copii este să-și facă temele. Dacă nu studiază destul de mult, nu va avea rezultate satisfăcătoare, iar tu, ca părinte vei fi dezamăgit de eșecurile lui. De multe ori este necesar să-i impulsionezi cumva să se apuce de lecții cu mai mult interes. Fii atent însă în ceea ce
E o plăcere să ai în preajmă copii optimiști. Vioiciunea și entuziasmul lor sunt contagioase. Dar, conform psihologului Martin Selingman, autorul cărții The Optimistic Child, optimismul este ceva mai mult decât o trăsătură de personalitate atrăgătoare. Poate fi, de fapt, un fel de imunizare psihologică față de o mulțime de probleme ce pot apărea în
Traim intr-o epoca a progresului tehnologic, in care calculatorul a devenit pentru noi o prezenta cotidiana. Nici nu este de mirare ca si copiii nostri sunt atat de atrasi de el.
Iti mai amintesti de tatal lui Nica din “Amintiri din copilarie” sau educativul rol al lui Moromete-tatal? Putem observa ca rolul lor in educatia copiilor pare sa se rezume la cateva admonestari si cateva interdictii.
In jurul meu am observat o multime de tati implicati, dupa cum se poate vedea si in sectiunea tati cool de pe site.
Televiziunea, în calitatea sa de„membru al familiei”, si-a permis sa modeleze subtil constiinta si comportamentul tuturor. Cei mai vulnerabili la influentele sale au fost copiii.
Dragostea pentru carte trebuie sadita copilului de foarte mic, de bebelus. Dar degeaba ne chinuim sa facem acest lucru doar oferindu-i tot ce este nou pe piata, colectiile aparute la ziare, daca nu ii dam un lucru esential - exemplul personal.
Incepand cu luna noiembrie, elevii claselor a II-a din sectoarele 2 si 3 ale capitalei vor putea invata la scoala cum sa aiba grija cat mai bine de animalul lor de companie… si nu numai.
Doar cateva ore ne mai despart de sarbatoarea, atat asteptata de cei mici, a Sfantului Nicolae. Cati dintre noi nu am asteptat cu emotie dimineata de 6 decembrie pentru a se uita daca Mosu’ a lasat ceva in ghete?
Copiii sunt energie pura, intotdeauna in cautare de experiente si provocari noi. Una din cele mai grele sarcini ca si parinti este sa gasim modul constructiv prin care sa canalizam aceasta energie, astfel incat ei sa isi dezvolte abilitati importante pentru viitorul lor, dar sa se si distreze in acelasi timp.
Initiativa, responsabilitatea, grija pentru sine si ceea ce ar trebui sa faca zilnic sunt asteptate de parinti sa apara de la sine, cu varsta. Numai ca si acestea trebuie cultivate.
Departe de a fi doar un mijloc de a tine copilul ocupat, jucariile suntsi prilej de distractie, dar reprezinta si un perfect material „didactic“.
Cu totii ne plangem de faptul ca noua generatie este mai degraba pasionata de televizor si computer decat de carti, si ne intriga faptul ca propriul nostru copil ne arunca priviri foarte nedumerite atunci cand ii povestim cum citeam noaptea, sub plapuma, cu sufletul la gura, ultimele pagini din „Ciresarii“ sau din „Cei trei muschetari“.
Sa fim sinceri, cresterea unui copil este unul dintre cele mai frumoase si mai solicitante „joburi“ pe care le poate avea un om...
Orice parinte isi doreste tot ce e mai bine si mai bun pentru copilul sau. Ma intreb insa cati dintre parinti se gandesc la valorile morale atunci cand spun „ce e mai bine si mai bun pentru copilul meu“.
La atelierele de arta dramatica «Creste prin teatru» nu exista copii timizi sau copii foarte activi. Exista doar membri ai unei echipe care functioneaza dupa reguli stabilite de ei in mod democratic si dupa un principiu nescris, dar stiut de toti: o buna colaborare in grup.
Primele ganduri, impresii despre "cum o sa imi cresc eu copilul" nu apar, asa cum am crede, inainte de a avea propriul nostru copil, ci chiar in propria noastra copilarie.