Invata-l sa fie responsabil

Initiativa, responsabilitatea, grija pentru sine si ceea ce ar trebui sa faca zilnic sunt asteptate de parinti sa apara de la sine, cu varsta. Numai ca si acestea trebuie cultivate.

Am facut tot posibilul sa invatam copilul deprinderile de igiena personala atunci cand trebuia, adica de pe la varsta de 2-3 ani, ne-am asigurat ca de pe la 4–5 ani stie sa se imbrace si dezbrace singur, ca mananca singur frumos, ca isi pune vasul din care a mancat in chiuveta, ca, uneori, spala si vasele (sub supraveghere), ca isi aranjeaza hainutele pentru a doua zi singur pe scaun, ca isi curata pantofii, ca isi pregateste ghiozdanul – in jur de 6-7 ani.

Vrem copii responsabili?
Atunci vom incepe din timp educatia pentru responsa-bilitate. Vom lasa copiii sa ia de mici decizii in ceea ce ii priveste, chiar de cand sunt capabili sa faca o alegere intre doua obiecte (cubul rosu sau alb?), ajutand copilul sa vada avantajele si dezavantajele oricarei alegeri pe care o face, invatandu-l sa ia decizii, evitand alegerile facute in functie de toanele de moment sau dupa reclame de la TV, sau pentru ca si ceilalti copii au sau fac acel lucru.

Acestea nu ar trebui sa fie garantia independentei, responsabilitatii, initiativei etc.? Adica nu inseamna ca ma pot astepta ca de acum incolo sa fie constient si responsabil de indatoririle lui, atatea cate are la varsta respectiva, nu?! Pai, cam nu. Pentru ca, daca in ritualul deprinderilor de autoservire si igiena personala nu au intrat si initiativa programului zilnic si igiena mediului casnic, si, as mai adauga, „igiena intelectuala, nu ne putem astepta sa ii vina copilului de la sine ideea sa isi ordoneze si curete camera, sa isi puna cartile in ordine, sa isi faca lectiile din proprie initiativa, sa puna mana sa citeasca ceva, si altele asemenea. Si este normal sa nu ii vina de la sine toate aceste lucruri, caci copilul nu se naste masochist – el vrea sa se joace, nu sa faca treaba, vrea sa faca lucruri care sa-l bucure, nu care sa-l plictiseasca.

Cred ca aici am atins un punct nevralgic! Daca, din atitudinea parintilor, ordinea, curatenia, temele, indatoririle zilnice sunt percepute de copil ca o corvoada, ceva chinuitor, greu, o obligatie/pedeapsa, e normal sa preia aceste impresii si sa nu isi doreasca sa faca singur lucrurile respective, sa nu le faca din placere. {i atunci avem parte de vesnicele impingeri de la spate, reprosuri, certuri pentru dezordinea din camera, pentru amanarea temelor etc.

Nu trebuie sa mimam placerea coplesitoare atunci cand facem curatenie, ca sa determinam un copil sa isi faca si el ordine in dulap, sau macar sa isi scoata sandvisul neterminat peste zi din ghiozdan, ci sa cream inca de la varste fragede ritualurile de ordine si sa alocam fiecaruia (din familie) sarcinile care stau in dreptul si puterile sale. 

Faceti intotdeauna impreuna treburile casei,
nu creati copilului impresia falsa ca aceste
indatoriri sunt numai ale unuia din membrii familiei.

Faceti impreuna lista de activitati pentru ziua respectiva –
ordine, curatenie, cumparaturi, serviciu, gradinita, scoala,
joaca, plimbare, TV etc., astfel incat cel mic sa stie
cat se poate de clar care e programul.

Nu face tu in locul lui
Foarte multi parinti fac lucruri in locul copiilor din dragoste prost inteleasa, din comoditate – e mai rapid si mai usor asa (sa il imbrac/incalt eu, sa il spal eu, sa ii strang eu hainele si jucariile etc., mai ales daca avem un copil mosmondit). Dar atentie! Timpul „pierdut cu copilul pentru a deprinde aceste activitati elementare este un timp castigat, nu pierdut. Cu cat incep mai de mici sa faca aceste lucruri, cu atat devin mai motivati sa le faca, si acest lucru va va usura si voua, ca parinti, viata.

Copiii invata din ce vad

Nu va mai victimizati asumandu-va rolul de mama martir, care e singura de pe planeta capabila sa faca bine treaba in casa,    incepand cu facutul paturilor si terminand cu cine stie ce treburi complicate prin casa. Nici nu sunteti de neinlocuit si nici nu  dati un exemplu pozitiv copilului (si nici sotului, credeti-ma). Mai bine acceptati ca treburile pot fi facute si imperfect si ca cel mai important este ca cel mic sa inteleaga care sunt responsabilitatile lui si ca trebuie sa le indeplineasca. Nu le indeplineste, suporta consecintele. Nu face ordine, sta in mizerie. Poate ca va e teama ca nu cumva sa se imbol-naveasca.

Nu trebuie sa va transformati propriul copil intr-un soldat,
care sa execute de frica sarcini pe care i le trasati.
Trebuie sa actionati in asa fel incat sa fie cu adevarat responsabil.

Nu ar trebui sa se ajunga la atata mizerie daca zilnic, timp de cateva saptamani, i-ati spus sa faca acele activitati care duc la igiena si ordinea in camera, este imposibil sa nu ii fi intrat deja in reflex. Poate doar daca il puneti sa faca aceste lucruri din an in Paste si, eventual, doar cand sunteti nervoasa sau suparata pe el. Asta nu va duce niciodata la capatarea de deprinderi in acest sens. Vi se intampla sa lasati patul nefacut, sa plecati cu geanta vraiste, sa va rujati pe scari, sa va legati ultimul siret in masina, sa aruncati mancarea mucegaita din frigider, sa nu va mai gasiti o soseta pusa la uscat si disparuta prin spatele unui calorifer? Atunci de ce va mirati ca in ghiozdanul lui se afla un sandvis de saptamana trecuta? Copilul a invatat chiar de la voi ca nu este obligatoriu sa ai deprinderi de igiena/ordine.

Independent pas cu pas
Toate abilitatile care se asociaza cu independenta – capacitatea de a lua decizii, stabilirea de obiective, reali-zarea actiunilor necesare pentru atingerea scopurilor propuse, asumarea respon-sabilitatii pentru propriile fapte, capacitatea organizatorica – se construiesc treptat, nu apar peste noapte, odata cu varsta; in dezvoltarea unor asemenea aptitudini parintele investeste timp, rabdare si competenta, pentru ca sunt fundamentale pentru o viata linistita.

Fa o resetare…
Intr-o zi, am fost intrebata de o mamica, disperata de haosul comportamental al juniorului ei de 5 ani, cum ar putea face sa il reseteze pe copil, ca sa se aseze odata pentru totdeauna si el intr-o oarecare normalitate. Copilul, o splendida combinatie de domn Goe, Mowgli si un supradotat (caruia nu-i gasesc acum un echivalent in literatura), nu respecta nicio regula, nu dadea doi bani pe ce-i cereau ceilalti sa faca, dar avea un talent exceptional de a manipula anturajul sa faca totul pentru el si in locul lui. Cum ai putea convinge un astfel de copil sa isi puna in ordine hai–nele sau jucariile, sa isi faca ghiozdanul sau sa puna vasul de mancare folosit in chiuveta?

Se pare ca familia lui renuntase, il abandonase educational si juca doar dupa regulile copilului. Mai exista sanse de reeducare? |ntotdeauna. Cu cateva conditii – mai intai, sa ne clarificam noi, adultii, ce vrem sa faca cel mic, apoi sa facem o lista cu obiectivele educationale, comportamentale si de care or mai fi, si sa alegem unul pe care sa ne propunem sa il implementam primul. Niciodata nu se corecteaza mai mult de un comportament odata, nu invatam copilul mai mult de o deprindere odata

Daca pe lista primul obiectiv este „sa faca patul in fiecare dimineata, pana cand acest comportament nu devine deprindere nu avem voie sa incepem altul. Dupa ce ii aratam cum se face, nu va trece nicio dimineata in care sa nu punem copilul sa isi faca patul, la inceput cu asistenta, si poate si putin ajutor, apoi doar cu asistenta, apoi doar ii amintim sa faca patul, in etapa urmatoare il intrebam ce trebuie sa faca el dupa ce se trezeste si se da jos din pat, iar in faza finala doar verificam realizarea comportamentului. Fara exceptie!

Orice strategie de parenting pe care vrem sa o aplicam cere consecventa si multa, multa rabdare, pentru a putea spera ca vom avea succes…

Sa capete experienta
Copilul trebuie lasat sa se descurce in situatii noi – sa dea un telefon si sa ceara o informatie, sa suporte consecintele faptelor sale (un geam spart, o tema nefacuta etc.), pentru ca, altfel, ca viitor adult, va avea ca modalitate de rezolvare a problemelor eschivarea sau invinovatirea altora. Invata-l din timp ca exista activitati pentru care numai el este responsabil – stransul jucariilor, punerea hainutelor murdare la baie, ordinea la cartile din camera –, pentru aceste activitati poate primi, eventual, numai asistenta, si altele pentru care responsabilitatea este impartita – curatenia casei, gatitul, spalatul vaselor etc.

 

Foto: Hepta, Shutterstock


Recomandari
Huff
Unica.ro
Mai multe din Educatie