Ce animal de companie i se potrivește copilului tău

În timp ce părinții se gândesc la urmări practice (întreținerea unui animal costă, nu mai ai libertatea de a pleca în concediu, face mizerie), iar medicii avertizează asupra pericolelor legate de igienă, atunci când animalele stau în preajma copiilor, psihologii insistă asupra faptului că un animal de companie este benefic pentru copil. Ba mai mult, ei au identificat ce animal i se potrivește copilului tău, în funcție de temperament.

 

 

 

Căței pentru copii sangvinci

Avand in vedere marea varietate de rase si de temperamente de caini, alegerea catelusului ca animal de casa este in realitate cea mai dificila.

Luand insa in calcul comportamentul social, submisiv, adica supus, al tuturor canidelor, intelegem ca putem alege un catel daca micutul are un temperament predominant sangvinic. Copilul sangvinic este caracterizat prin energie si necesitate de contact social permanent.
Acest tip de copil se va simti foarte bine in preajma unui catelus la fel de dornic de o prietenie stransa. Totodata, copilul cu temperament sangvinic este de regula plin de initiativa si atras de jocuri active, compatibile perfect cu prezenta unui catel.

Nevoia permanenta de a fi in prezenta unui prieten, specifica unui copil sangvinic, este prezenta la toate speciile sociale (omul si cainele fiind prin excelenta animale sociale, aspect care a condus in trecut la domesticirea lupului si a sacalilor).

Mai mult, pentru un copil cu temperament activ si comportament social dezvoltat, catelusul poate suplini perfect o prezenta prietenoasa umana din alta sfera decat cea a adultilor, asa ca nu ezita sa ii cumperi unul.

Iepurași pentru copiii emotivi

Iepurasii ca animale de casa sunt compatibili in general cu oricare tipologie temperamentala extrem de sensibila, emotiva, fie activa, fie mai putin activa.

Cum recunosti un micut pentru care iepurasul este animalul cel mai recomandat? Vezi daca acest copil e caracterizat prin nevoia permanenta de a oferi si primi afectiune, teama de singuratate si uneori de intuneric, emotivitate, neatentie, nesiguranta de sine, ezitare, fire visatoare, uneori dificultate in comunicare.

Iepurasul este perceput de catre majoritatea micutilor ca un pui mai mic, pe care-l protejeaza. Aceasta perceptie il obliga sa-si descarce tensiunea psihica a nesigurantei si a temerilor prin dragostea protectiva de tip matern asupra iepurasului.

Descarcarea acestei tensiuni psihice pe canalul cel mai usor de deschis de un astfel de copil face ca sistemul sau sa se echilibreze. In consecinta, creste iluzia de siguranta, ca si exactitatea unor ratiuni blocate de tensiune.

Tot ca urmare a echilibrarii nervoase a psihicului va creste si capacitatea de orientare a atentiei, dar si confortul psihic care va permite eliminarea emotiilor si blocajelor in comunicare, disparand treptat si cauzele unor temeri nefondate, irationale.

 

Țestoase pentru copii prea energici

Oricare animal „lent“ in miscari este de obicei adorat de copiii de varsta mica cu temperament opus, foarte vioi, sau de melancolicii extrem de sensibili sau emotivi de varste mai mari.

Broscutele testoase trebuie alese mai ales pentru copiii hiperactivi, pentru care, in multe cazuri, miscarile lente ale reptilei au un efect linistitor. Indiferent de cauza excesului de energie a micutului, urmarirea atenta a testoasemiscarilor testoaselor, mai ales a celor terestre, este echivalenta cu o… injectie de sedative.

Cercetarile recente, finalizate in martie 2007 de catre psihiatrii austrieci, au aratat ca efectul aproape hipnotic al miscarii reptilelor asupra copiilor poate reduce riscul aparitiei unor manifestari de tip epileptic la copiii cu temperament foarte activ.

Specialistii austrieci in neurobiologie au demonstrat ca miscarile testoaselor terestre si ale unor aligatori pot reduce drastic conturarea aparitiei unor forme de epilepsie.

Zooterapia moderna are deja pregatite numeroase proiecte de utilizare a imaginilor filmate cu testoase pentru profilaxia unor boli nervoase ale copiilor, dar si in scopul tratamentului unor forme incipiente de epilepsie si nevroze maniacale.

Păsările de colivie sunt bune pentru copiii izolați

Pasarile de colivie, cum ar fi canarul si papagalul, sunt mai degraba compatibile cu temperamentele mai putin sociabile si mai ales cu cele non-emotive.

Astfel, s-a dovedit ca unii copii flegmatici si unii copii melancolici foarte echilibrati emotional pot „visa“ mai usor in prezenta unor animale tinute mai la distanta, precum canarii sau alte pasari izolate in colivie.

Aceasta se datoreaza faptului ca unii copii au in acelasi timp nevoie atat de contact cu o fiinta vie, cat si de intimitate si de o anume distanta fata de fiinte umane sau animale de care se tem inconstient.

Astfel, copiii cu o tendinta naturala nativa de izolare si mai ales cei mai putin comunicativi se echilibreaza mai usor in prezenta unor pasari de colivie decat a unor animale sociale.

Tipologia normala a copilului retras: se simte relaxat si capabil de a gandi mai profund in apropierea unor animale care nu-i pun in pericol intimitatea si nu cer direct nimic de la el prin contact.

Aceasta solutie trebuie sa fie numai una temporara, pentru ca micutul va trebui curand, vrand, nevrand, sa invete ca nu poate trai la distanta de oameni sau de animale, asa ca incearca sa ii aduci, la un moment dat, si alti prieteni din lumea necuvantatoarelor.

Pisicuțe pentru copii flegmatici

Prezenta pisicutelor este asociata in mod inconstient de catre copii cu feminitatea, frumusetea, dar si cu independenta, misterul si nesiguranta. Pisicile sunt cel mai frecvent compatibile cu temperamentele flegmatice.

Pisicile in acest caz nu suplinesc necesitatile de contact social al copilului, ci ofera mai mult un confort psihic aparte, izvorat mai degraba din aspectul admirativ fata de „firea“ lor stranie, dar in acelasi timp jucausa.

Copilul mai putin activ, mai greu de urnit si uneori lenes, nu vede in pisica un „complice“ in lenevire, asa cum credeau unii psihologi de moda veche. Flegmaticul in prezenta pisicilor isi dezvolta mai mult atentia, vigilenta si puterea de concentrare in jocul cu pisicuta.

Pe langa acest aspect, recent s-a dovedit ca jocul cu pisicutele antreneaza anumite tipuri de analiza rapida a informatiilor vizuale, dezvoltand viteza de gandire. Aceasta antrenare a vitezei de gandire, ca, de altfel, si dezvoltarea atentiei, sunt exact aspectele de care are nevoie creierul mai lent, inactiv si greu de motivat al copilului flegmatic.

Cercetatorii in stiinte comportamentale au aratat ca insasi simpla urmarire cu privirea a pisicilor in timpul miscarilor de joc poate creste semnificativ capacitatea de functionare a creierului.

Recomandari
Unica.ro
Glamour.ro
Mai multe din Copilul tau